Dezvoltare Personala, Carti Recomandate
Probabil că l-ai citit sau l-ai ascultat și tu pe Tony Robbins, unul dintre cei mai importanți experți în schimbare, prin programare neuro-lingvistică, din lume. Spune el că pentru a face schimbări majore în viața sa, omul are nevoie/ așteaptă ca disconfortul cauzat de situația actuală să devină mai mare decât disconfortul provocat de schimbarea în sine.
Cu alte cuvinte, rămânerea în starea actuală trebuie să dea o durere mult mai mare decât este dorința de a nu face nimic diferit, de a nu-ți schimba obiceiurile contraproductive sau de a nu mai aștepta să vezi ce s-o mai întâmpla. Așteptarea asta trebuie să-ți zguduie viața, efectiv; să nu mai vrei să aștepți deloc, știind că, orice-ar fi, mai rău de-atât nu poate să fie!
Și exemple care se încadrează aici sunt destule: o relație/căsnicie toxică, nefericită, cu singurătate în doi sau mai rău. Ori un loc de muncă unde te-ai săturat și de șefu’, și de banii puțini pe care consideri că-i iei, și de statul mereu peste program. Până ce nu epuizezi și ultimul gram de energie, de înțelegere, de liniște, rămâi acolo unde te-ai obișnuit și tot speri să se facă o minune din ceruri care să schimbe tot. Doar că minunea, constați mai târziu, va fi să te transformi sau să pleci tu, să te desprinzi de suferința aia călduță care devine groaznică. Dar știi că e groaznică nu atunci când te plângi prietenilor în fiecare zi, ci doar atunci când faci, în sfârșit, ceva foarte diferit: te schimbi radical sau pleci definitiv.
Foarte important este ca, chiar dacă pleci, să alegi și transformarea propriei persoane. Fiindcă nu ai jucat întâmplător în acea dramă. Ai fost printre personajele principale tocmai pentru că lipseau niște piese de puzzle din propria ta înțelegere, din propriul tău fel de a gândi și acționa. Poate fi vorba de cum comunici, de cum relaționezi cu oamenii, de cum influențezi (fie că vrei, fie că nu vrei să o faci), de cum alegi să (te) conduci atunci când se ivește ocazia. Și ocazia se ivește tot timpul. Măcar liderul tău și-al vieții tale tot ești ori ar trebui să fii. Dacă refuzi să accepți asta, refuzi să-ți îmbunătățești viitorul. Fiindcă vei nimeri tot într-o relație cu probleme sau tot într-o firmă/afacere de care abia aștepți să scapi. Mindset-ul tău, așa cum îi spun americanii – mentalitatea îți dă direcția (genul de partener de cuplu sau aspectul locului de muncă), îți impune felul în care să ajungi acolo (căutare, flirt/negociere, implicare, pasiune, dorință de adaptare, caracter)... și tot mentalitatea îți spune ce să vezi acolo și cum să(-ți) vorbești despre noua destinație. Noua destinație nu face altceva decât să se potrivească perfect cu nivelul tău de gândire, cu modul în care îți gestionezi emoțiile și cu tipul de comportament.
Buna comunicare îți este utilă oriunde ai merge, orice ai face, în orice tip de interacțiune! Iar buna comunicare nu înseamnă ca tu să taci, să nu zici niciodată nimic, așteptându-te ca ceilalți să te lase în pace, să te salveze ori să te aplaude pentru asta.
Omul se apucă de așa ceva în doar două situații diferite: fiind ori foarte inspirat... ori foarte disperat! În a doua situație m-am aflat și eu. Când încă puteam să profit doar de inspirație, îmi spuneam că mai merge și-așa. Că știu eu ce-o să fac dacă n-o să-mi mai fie bine. Că nu mi s-o întâmpla tocmai mie să ajung în caz de disperare. Dar am ajuns. Cu ani în urmă, m-a făcut viața să dau cu toate alea de pământ. Nici nu mai știam pe ce lume trăiesc și mă întrebam, clasic, de ce așa, de ce tocmai mie, de ce atât de grav...
Cei mai mulți dintre noi așteaptă un mare buf pentru a alege schimbarea propriei persoane. Exact ce spuneam mai sus.
Pe de altă parte, dezvoltarea personală nu e vreun joben din care să scoatem iepurașul cu relația visată, cu milioane de euro, cu tot ceea ce ne dorim peste noapte. Dezvoltarea personală e un proces. Care durează toată viața. Și care nu te protejează complet de probleme și provocări, dar te face mult mai puternic în fața lor, te face un om mai inspirat, mai sigur pe sine, mai cu zâmbetul pe buze în plină situație critică. Dezvoltarea personală e o transformare interioară continuă, care îți remodelează viața la exterior și te face un alt om în ochii celorlalți. Te vor căuta diferit, te vor trata diferit, se vor bucura diferit de tine în viețile lor.
Oamenii, odată căzuți și cu buba dureroasă până la os, intră conștient într-un proces de dezvoltare personală. Cei care intră. Pentru că sunt destui care preferă să sufere la nesfârșit, iubind în mod inconștient rolul de victimă: „nu e vina mea, nu depinde de mine, nu am ce să fac”.
Persoanele care se dezvoltă (spiritual, profesional, financiar etc) se împart în
*cei care se dezvoltă ocazional – mai citesc o carte, două pe an, mai merg la câte un mic eveniment, mereu gratuit, mai stau de vorbă cu câte cineva care a ajuns la niște rezultate (foarte) bune... Doar când se ivește ocazia, dacă se ivește. Dacă nu se ivește, consideră că nu există, că nu se poate mai mult.
*cei care încep un proces intenționat de dezvoltare personală – termostatul vieții lor începe să arate că e puțin mai călduț, să indice schimbarea unor aspecte, să se simtă alte rezultate. Cărți, programe specifice, grupuri de oameni interesați de propria creștere, activități făcute în mod organizat, coaching, mentoring, obiceiuri noi și productive. Adică, toate cele trei tipuri de investiție pe care omul le poate face: timp, bani și energie. De aceea li se și luminează viața un pic: pentru că, brusc, au făcut toate tipurile de investiție umană și toate în aceeași direcție, coerent și consecvent. Însă... imediat ce dau de binișor, îndată ce simt ei alte reacții interioare față de pierderea, eșecul, durerea anterioară, pac! se opresc. Renunță. Nici nu-și dau seama când și nici nu acceptă că au făcut-o. Își bagă picioarele în ea de dezvoltare. Citesc doar din 3 în 4 luni, pentru că nu mai au timp, au lucruri mult mai bune de făcut – alea pe care le făceau pe vremea când le era durerea suportabilă; caută „triburile” de oameni în creștere doar dacă își aduc aminte de ei și, dintr-o dată, ăia nu mai par așa interesanți, că prea vorbesc mult despre succes; apelează la mentori din ce în ce mai rezonanți cu noua plictiseală, cu noua vibrație interioară... și uite-așa ajung să spună: „fac degeaba dezvoltare personală, că nu se schimbă nimic, tot în jos mă duce viața”. Doar că ei nu realizează că tocmai au trecut din nou în prima categorie descrisă mai sus. Se vaită de oamenii care-i înconjoară și se supără pe cei care continuă să crească: „Nu mă mai bagi în seamă, nu-ți mai pasă de mine ca altădată, ai uitat când te-am ajutat cu”. Nu reușesc să-și dea seama că unii doar continuă să înainteze, să investească în ei înșiși - timp, bani și energie, să mănânce dezvoltare pe pâine, alături de alte persoane dispuse să facă același lucru. Nu mai găsesc timp unii pentru ceilalți, pentru că încep să nu mai semene. Suntem întotdeauna lângă oamenii din oglindă; ei nu apar întâmplător în preajma noastră, zi de zi.
Iar persoanele din această categorie, dacă vor să se salveze, își pun întrebări de autoevaluare:
ce vreau eu cu adevărat de la viață?
cât de tare fug de ceea ce mă dezvoltă doar pentru că e în afara zonei mele de confort?
cât de mult mă inspiră și cât de mult învăț de la oamenii cu care mă tot întâlnesc? sunt ei mai buni decât mine?
cât de des îmi dau scuza: n-am timp, n-am bani, azi n-am chef?
atunci când eram pe drumul cel bun, cu altfel de rezultate, tot ca acum mă comportam?
*cei care intră și se mențin într-un proces intenționat și consecvent de dezvoltare personală, conștienți că se pot pierde foarte ușor pe drum, fără să-și dea seama, dar renunțând tot timpul la ce simt că nu le aduce valoare, la ce nu le face viața mai frumoasă, la ce nu-i ajută să se apropie de obiectivele lor personale de orice fel. Oamenii ăștia știu că implicarea e din ce în ce mai mare, că a sta de vorbă cu ei înșiși, punându-și întrebările potrivite, reprezintă ceva extraordinar de benefic, că mediul în care trăiesc și muncesc este alegerea lor, nu a altcuiva, că antrenamentul mental și emoțional nu va fi niciodată un surplus, că eșecurile care apar sunt doar niște lecții, sunt educație, sunt instrumente de învățare pentru ceva cu rezultate superioare. Și continuă să investească în ei; apoi, își doresc să dea mai departe, să investească în cât mai mulți și chiar o fac.
Să-ți faci treaba cu care te-ai obișnuit acasă și la serviciu, să te achiți zilnic de obligațiile tradiționale NU e de ajuns.
Dar oare oamenii care se dezvoltă personal în mod intenționat și toată viața... mai pierd și ei direcția? Se mai împotmolesc vreodată? Au momente când simt că nu mai pot? Daaa!!! Bineînțeles că da! Doar că le ia mult mai puțin să-și revină și reușesc să îndrepte situații imposibile pentru ceilalți. Se bucură de viață în aproape fiecare zi, nu-l așteaptă pe Moș Crăciun, weekendul și concediul ca să se simtă fericiți.
Cu niște ani în urmă, consideram că vorbele astea sunt apă de ploaie; că sunt lucruri din cărți, dar care nu se aplică în viața reală, cotidiană. Că unora le convine să vorbească, fiindcă au bani. Nu luam în calcul că eu nu-i observam pe cei cu real succes decât în momentul în care aveau succes și culegeau admirația lumii; nu mă interesau pe mine eforturile și sacrificiile pe care le făcuseră cine știe cât timp pentru a ajunge la împlinirea personală.
Vorba lui Les Brown: „Succesul este sută la sută responsabilitatea fiecăruia dintre noi; dar numai oamenii de succes sunt dispuși să recunoască asta.” De ce? Pentru că ei știu prin ce-au trecut și cât a durat până la medalie. Ei știu că medalia doar a fost primită în ring; însă ea a fost muncită înaintea urcării în ring, când nimeni nu era atent, când pe nimeni nu interesa. Fiindcă asta e dezvoltarea reală: să faci ce trebuie atunci când nimeni nu se uită. Când ești omul acela extraordinar când ceilalți nu sunt.
Vreau să-ți mai las aici un fragment din scrierile lui John Maxwell (volumul „Fără limite”), care spune: „Cred și eu că am succes peste noapte după 40 de ani de muncă în fiecare zi.” Dar nu muncă din obligație; ci muncă din pasiune. Nu cu eforturi la întâmplare; ci cu eforturi permanent analizate, evaluate, îmbunătățite. Nu cu rezultate așa cum vin; ci cu rezultate corect pregătite. Dezvoltarea personală se realizează nu într-o zi, ci în fiecare zi. Nu mai alege să trăiești doar cu bune intenții, ci alege să trăiești intenționat! A trăi cu bune intenții presupune a face lucruri bune atunci când se ivește ocazia. A trăi intenționat înseamnă să-ți creezi ocazia de a face lucruri bune!
„Sper că vei face o prioritate din dezvoltarea ta și a oamenilor din viața ta. Este una dintre cele mai importante și mai profitabile alegeri pe care le poți face. Din păcate, prea mulți oameni evită această alegere. Ei se mulțumesc să sară în fluviul vieții și să plutească, în timp ce apa îi duce la vale. Nu devin proactivi. Nu-și aleg destinația. Pur și simplu, se lasă purtați de curentul care alege direcția și viteza în locul lor. Acești oameni sunt conduși de mediul în care trăiesc, în loc să fie ghidați de propriile valori.
Apoi, într-o zi, în timp ce plutesc, aud zgomotul făcut de valurile învolburate și devin conștienți de propria situație. Dar atunci e prea târziu pentru a mai putea evita căderea. Curentul i-a luat deja și urmează să cadă. Uneori, căderea este emoțională. Alteori, este o cădere fizică sau financiară.
ACUM este momentul să te salvezi de la cădere, nu când ești deja în aval. Alegerea de a-ți mări capacitatea de dezvoltare te salvează. Te ajută să-ți stabilești singur cursul.” John Maxwell
Dacă trăiești cu convingerea că tu faci tot posibilul – acasă și la serviciu, iar de altceva nu mai ai timp, viața te va pune ea, la un moment dat, în situația de a avea timp. Prea mult. Timp de gândire, timp de schimbare, timp pentru tine, timp de altfel de acțiune...
Ca de fiecare dată, te salut cu drag, cu încredere și cu un umăr pe care te poți sprijini: HAI SUS!
Academia de Bine te susține! Sunt Cătălin Stoica, trainer, coach, speaker din echipa lui John Maxwell, și dacă tu consideri că te mai pot ajuta pentru îmbunătățirea vieții tale – comunicare eficientă, relaționare intenționată, influență pozitivă și puternică asupra oamenilor în vederea atingerii obiectivelor, cu motivație, disciplină și responsabilitate, dă-mi un semn, căci tare m-aș mai bucura să pot face ceva în plus pentru tine! catalin@catalinstoica.org
"Am făcut cu Cătălin un curs de Leadership creativ și credeam că ceea ce se va schimba în și mai bine la mine va fi doar latura profesională. Dar am descoperit in profunzime cum funcționează mintea omului, cum se canalizează energia cu inte..." mai mult
"Îl citeam pe Cătălin de ceva timp. Mă uitam lung și cu admirație la postările lui pozitive și pline de energie. Apoi am încercat să văd ce se întâmplă într-un webminar. Am adunat puțin cu puțin informații noi și am înțeles că le..." mai mult
"Imi vine in minte o poveste cu Buddha, care a fost intrebat de un discipol: "Ce ai castigat prin meditatie?" El a raspuns: "Nimic. Totusi lasa-ma sa iti spun ce am pierdut: furie, anxietate, depresie, insecuritate, frica de batranete si moarte." Ce ..." mai mult
"Catalin Stoica a facut pentru mine un lucru extraordinar: m-a ajutat sa-mi identific valorile si, mai mult decat atat, sa le fructific. Asa se face ca, din omul care suferea aproape zilnic din interactiunile cu ceilalti, am ajuns sa ma raportez la ac..." mai mult
Termeni si Conditii | Politica de Confidentialitate GDPR | Politica de utilizare cookie-uri
