Se spune ca sunt ceea ce vad


Metafore Terapeutice

10-01-2016
Like 155

Hai să vezi cum e în realitatea mea, a ta, a lui, a ei…

Într-o seară de septembrie ca asta, un țăran stătea așezat pe prispa casei sale, bucurându-se de liniște. Prin fața curții lui micuțe șerpuia un drum bătătorit care ducea dintr-un capăt în altul al satului.

Un om care tocmai trecea îl văzu pe țăran rezemat liniștit de peretele casei. „Nefericitul ăsta e, cu siguranță, un mare puturos; cât e ziua de lungă, freacă menta pe prispa casei, apoi se vaită că n-are ce mânca.”

După încă vreun sfert de ceas, mai trecu cineva pe-acolo. „Omul ăsta e un afemeiat! Stă pe prispă și ochește femeile care-i trec prin fața casei, făcându-le să se simtă stinghere și rușinate fără motiv…”

Un al treilea trecător, privind cu coada ochiului, își zise în sinea lui: „Bărbatul ăsta e de bună seamă un om foarte muncitor. A trudit toată ziua, iar acum se bucură de odihna binemeritată”.

Ca simplu observator al întâmplării, ce știu eu despre țăranul care stătea așezat pe prispa propriei case? Aproape nimic. Am aflat, însă, destule, despre oamenii care i-au trecut pe la poartă; lucruri ce-i caracterizau pe ei și pe care le vedeau în mod inconștient în cei din jur: unul era leneș, altul era afemeiat, al treilea era muncitor… Așa procedează mintea subconștientă: îmi oferă mereu ceea ce-i ofer zi de zi. Emite judecăți de valoare, neputându-se limita la judecăți de realitate. „Uite un om!” Asta e o judecată de realitate. „Uite un om leneș, urât, sărac!” E o judecată de valoare echivalentă, aici, cu o presupunere inutilă. La ce mă ajută să pun etichete omului respectiv? Nu l-am mai văzut niciodată, dar știu totuși că e așa și pe dincolo. De unde?

Tot ceea ce gândesc vorbește inevitabil despre mine, despre natura primară a emoțiilor care mă încearcă atunci când sunt pus în situația observatorului. Se întâmplă în mod firesc. Fiindcă lumea nu este ceea ce este. Este ceea ce sunt.

Fă un efort, un exercițiu repetitiv să vezi lucrurile cât mai simplu. Nici bune, nici rele. Nu te judeca dacă nu reușești din prima. Doar încearcă în continuare. În clipa în care vei reuși, descoperi că va fi mult mai ușor să faci ca lucrurile să devină frumoase. Sau măcar unele din care ai avea ceva de învățat și te bucuri pentru asta.



Taguri:
[dr stoica]   [drstoica]   [academia de bine]   [inteligenta emotionala]   [judecata de valoare]   [lectie]   [taran]   [metafora]   [dezvoltare personala]