Regula celor 4 i


Dezvoltare Personala

12-06-2014
Like 14

Totul în viața ta pornește de la un gând. Te gândești că vrei să devii ceva măreț, să dobândești ceva foarte important, să ieși zilnic în parc, la alergat, sau, simplu, uzual, să mergi la toaletă pentru un șușu mic. :) Nimic nu există înaintea gândului! Gândul naște o emoție corespunzătoare. Dacă emoția e împotriva gândului, n-ai să faci nimic din ceea ce gândești. Iar din gânduri și emoții, se nasc cuvintele. Spuse în minte sau cu voce tare. Care cuvinte provoacă alte și alte gânduri + emoții. E lanțul trofic care-ți construiește viața. Fii atent la ce simți în general și poți descrie astfel viața ta. Degeaba gândești: „aș vrea foarte mult să fac aia…” dacă emoția aduce imediat în tine: „…dar nu cred că pot, nu am cum, parcă nu fac pe mine atât de tare încât să merg ACUM la toaletă”. :) Emoția îți dictează percepția („nu e neapărată nevoie”), iar asta duce la o acțiune sau inacțiune corespunzătoare. Dresează-ți gândurile, astfel încât să creeze emoții susținătoare și nu limitatoare. Folosește-te de cuvintele care chiar te ajută, indiferent dacă cei din jur se așteaptă să le vorbești mai degrabă despre ce nu se poate, despre ce nu merge cu niciun chip în viața ta sau a lor, a societății, despre înfrângeri și compromisuri. Fiindcă, de fapt, de-aia scriem și vorbim permanent despre partea neplăcută a lucrurilor: fiindcă suntem siguri că vom primi imediat confirmarea altora, aprecierea lor pentru cât de „realiști și incisivi” suntem, aplauze și încurajări de genul „bravo, dă-i înainte, zi-le-o ălora pentru că le-o zici bine!”. Și la ce mă ajută să văd constant numai latura neplăcută a vieții? Sincer, la ce mă ajută? Care ar fi lucrul cel mai rău care s-ar putea întâmpla dacă, împotriva curentului social contemporan, vorbesc mai mult despre frumusețea vieții, despre lucrurile frumoase concrete care mi se întâmplă? Ce am de pierdut dacă o fac, în mod conștient, ca pe un exercițiu (la început), ca pe felul meu de a fi (mai târziu)? Dacă voi continua să fac ceea ce fac, voi primi ceea ce deja primesc.

Indiferent ce-ți dorești de la viață, mic/mare, indiferent cât efort tre’ să depui pentru împlinirea unor dorințe/obiective, respectă Regula Celor 4 I. Respect-o de câteva ori, în joacă, experimental, să vezi cum se schimbă viața ta în mod cotidian. Care e regula Celor 4 I? Investigație-Incubație-Iluminare-Ilustrare. Uf, ce cuvinte mari, nu? :) Le-am citit la Joey Reiman și mi-au plăcut, indiferent că e vorba inclusiv de obiective mici, pe termen scurt.

Investigatia se referă la acumularea de informații. Pe orice cale, în orice fel. Fă-ți o idee cât mai clară despre cum ar arăta dorința ta deja împlinită, despre ce ai avea nevoie (NU despre ce n-ai putea!) pentru a-ți atinge obiectivul. Scrie pe hârtie, chiar de ți se pare ori nu foarte important.

Incubatia e acea perioadă care poate dura oricât și care dospește informațiile acumulate, le întoarce pe toate părțile și le combină în variate moduri, fără nicio reținere, fără acel: „nu, așa nu cred că funcționează, nici n-are rost să mă gândesc”. Orice variantă, oricât de ciudată ar părea, poate fi cea câștigătoare.

Iluminarea e acea sclipire care-ți apare în minte, acea idee care te împinge la acțiune, acel semn care poate veni de oriunde și care-ți aprinde un beculeț. E atât de plăcută, încât nu te poți abține să faci ceva ce nu mai făcusei până atunci.

Ilustrarea înseamnă acțiune! Nicio acțiune nu e degeaba. Orice acțiune e mai mult decât inacțiunea. Dacă, de obicei, te oprești la al treilea I, ar trebui să înțelegi de ce viața ta nu arată chiar așa cum ți-ai fi dorit. Nu există cineva sau ceva care să ne împiedice acțiunile necesare. Binele nostru duce la mai bine și pentru cei de lângă noi, automat!

Succesul, indiferent în ce domeniu, este exclusiv rezultatul acțiunilor tale! Dacă păstrezi ideile, analiza, sclipirile la un nivel lipsit de acțiune, de risc, de disconfort (poate), nu vei avea niciodată ceea ce-ți dorești. De fapt, vei ști că-ți dorești foarte tare ceva doar atunci când te surprinzi făcând deja lucruri pentru a obține acel ceva. Altfel, e doar o vrăjeală a minții, pentru a te convinge să te simți binișor sau, dimpotrivă, vinovat. Cand antrenezi zilnic amânarea, obții o viață plină de frustrări, dezamăgiri, lipsuri, tristeți, singurătate, nerealizari. Gândește-te 10 secunde și zi-mi că mă înșel, dacă asta crezi.

Nu mai spune lumii ceea ce vrei, ce știi să faci. Fă-o și gata! Fiindcă, oricât vrei sau nu vrei să crezi, succesul se află în afara zonei de confort personal. În afara cutiei pline cu vinovați, cu: „nu pot, nu cred, nu am cum”.



Taguri:
[academia de bine]   [dr stoica]   [drstoica]   [actiune]   [emotii]   [ganduri]   [limbaj]   [obiectiv]   [succes]