Lupta mea


Metafore Terapeutice

19-12-2015
Like 548

Un maestru călugăr budhist și discipolul său mai tânăr au plecat împreună la drum lung, bătut cu pasul, prin Tibet. Ajunși la marginea unui lac, s-au văzut nevoiți să-l treacă înot. Pe malul lacului, o tânără goală și frumoasă i-a rugat foarte tare să o ducă și pe ea dincolo, fiindcă nu știa să înoate. Maestrul a luat-o în spate și a trecut cu ea lacul înot. A lăsat-o pe celălalt mal și, împreună cu tânărul său însoțitor, și-a continuat drumul la care pornise. După încă 4-5 zile de mers unul lângă celălalt, discipolul se adresează maestrului într-un fel contrariat: „Nu pot să înțeleg un lucru, nu-mi iese din minte și pace! Cum de ai putut-o lua pe femeia aia goală în spate ca să o treci lacul?! Cum???”.

Călugărul a continuat să meargă, vorbindu-i calm tânărului, fără să-l privească în ochi: „Eu am luat-o în spate, am trecut-o lacul și am lăsat-o pe malul celălalt. Tu ai luat-o în minte și n-ai mai lăsat-o nici până în ziua de azi…”.

Cam așa e cu gândurile care ne macină pe dinăuntru, care ne pun în pericol optimismul, calmul și buna dispoziție. În fiecare zi, încerc să mai dau drumul câte unui gând inutil de teamă, de lehamite, de furie, de durere… Pentru că fiecare gând e însoțit de o emoție anti-eu.

Nu întâmplarea în sine creează stresul, ci reacția fiecăruia la respectiva întâmplare. Right?



Taguri:
[dr stoica]   [drstoica]   [academia de bine]   [calugar]   [emotie]   [femeie goala]   [lupta]   [metafora terapeutica]   [sentimente]   [tibet]   [inteligenta emotionala]