Dezvoltare Personala, Inteligenta Emotionala
Acea poveste… în care cineva ia o coală albă, mare, de hârtie… și, cu un marker negru, face un punct gros, apăsat, serios, drept în mijlocul colii. Apoi, ne arată coala tuturor.
Cineva: Ce vedeti aici, în mâna mea?
Eu: Un punct… apasat.
Tu: …o pata neagra?
El: E un punct, dar foarte gros!
Ea: Un semn…?
Cineva: Vedeti cu totii un punct. Negru, apasat. Dar o coala mare de hârtie nu vede nimeni???…
Este modul în care, de obicei, alegem să vedem oamenii, evenimentele, viața, pe noi înșine. Vedem defectele, fără să vedem omul în întregimea lui. Vedem scăpările, în loc să vedem frumusețea evenimentului. Vedem mereu ce nu există, deși ceea ce există este, indubitabil, mult mai important. Ne vedem nepuntincioși, în loc să vedem câte am făcut zi de zi, în întreaga viață. Milioane de lucruri de care, aparent, nu ne pasă. Pentru că, dacă ne-ar păsa, am fi mai atenți la tot: la o pâine, la un zâmbet, la soare, la un om, la un gest, la o mică/mare reușită, la o calitate pe care o poate avea chiar și cel pe care nu-l suferim cu niciun chip…
De regulă, observăm totul în jur într-un cadru strâns, la prim-plan, doar detaliul. Știi, acel cadru tv/de film în care vezi doar fața omului și puțin, foarte puțin în jos. Și spui repede: „ce urât e!”. De ce? „Pentru că are alunița aia pe obraz. E urât, nu-mi place!” Detaliul. Unul singur. Deschide cadrul, fă-l mai larg, să vezi și în jos; poate-o să-ți schimbi părerea. „Nu, din cauza aluniței nu-mi place deloc, n-are rost.” Și se deschide cadrul pentru că așa vrea viața, împotriva voinței și credinței tale. Și descoperi că omul ăla… urât… arată bine în jos. Curat, elegant, cu gesturi frumoase, cu niște flori în mână, cu pantofi așa cum îți plac ție… Alunița de pe obraz? Hmm… nici nu se mai vede, nu mai ai timp s-o observi, pentru că prea ai descoperit multe altele la omul ăla. Asta înseamnă să recadrezi situația. Să-ți scoți ochelarii de cal, chiar și atunci când crezi că ceilalți îi au, nu tu!
Nu mai alege să vezi doar ceea ce vrei să vezi în cineva! Alege să vezi ceea ce ti-ar placea să vezi! Fiindcă are și partea aceea; doar dacă-i dai voie să iasă la suprafață. S-a născut la fel ca tine, ca mine; iar viața i-a scos, pe parcurs, în evidență unele lucruri. Care ție îți plac sau nu. Dar privește în profunzime! Privește de jur împrejur! E șansa ta, nu a lui, de a fi fericit! Fiindcă întotdeauna… vezi ceea ce ești, nu ce este.
Hai să deschidem ochii, urechile și restul simțurilor, pentru a vedea cu adevărat că putem orice ne propunem în viața asta, independent de ceea ce credem noi că suntem dependenti!
Hai Sus, să ai o zi absolut fantastică!!! Și să-mi povestești după aceea cum a fost.