The Hateful Eight. Gloante si organe proaspete


Filme despre Tine

03-01-2016
Like 199

Al optulea film al lui Tarantino. A opta oară când mă întreb fără răspuns: "Oare ce-o fi în mintea acestui om când scrie și când regizează astfel de filme?" E genial Tarantino, dar nu știu dacă e și perfect sănătos. :) E cu totul ieșit din tipare, e unic; îți împinge limitele emoționale și raționale, deopotrivă, te face să vezi situații pe care altfel refuzi să le vezi. Dar, știi cum e: umbra dispare numai atunci când ai curajul de a te confrunta cu ea, de a o aduce în lumină, căutând să înveți cât poți de mult pentru un Tine mai bun.

La început, pentru câteva minute, mi s-a făcut rău, am crezut că e continuare la The Revenant. Tot așteptam să apară DiCaprio. Cu horcăieli, cu zăpadă, cu munte, cu viscol, cu pistoale la brâu... Însă m-am liniștit. Povestea s-a făcut frumoasă, luminoasă,... sfârșind într-o cisternă de sânge, cum numai la Tarantino poți vedea. :)

The Revenant prezintă, probabil, un DiCaprio de Oscar. Deși, mie mi-a plăcut mai mult actorul ăsta în The Wolf of Wall Street. Sau chiar în Inception ori Shutter Island (pentru că mi-au plăcut mai mult acele filme, cred). Trăiesc cu impresia că cineva din Academia Americană de Film nu-l prea place. E actorul cu cele mai multe filme bine-bine făcute din ultimii ani și totuși nu câștigă niciodată Oscarul. N-a mai rămas nimic din amintirea puștiului intrat la apă în Titanic. Acum, e un actor desăvârșit, versatil, carismatic, care-și trăiește cu adevărat meseria asta. În fine, nu e chiar treaba mea de ce nu-i dau ăia Oscarul.

Revenim la The Hateful Eight. Muzica originală: Ennio Morricone. Adică, maximă. Plus alte piese alese în stil Tarantino. Adică, marfă. Filmat ca la carte. 166 de minute. Simțeam totuși cum îmbătrânesc în fotoliu. Cu buget de 44 de milioane de dolari. Cam de 3 ori mai puțin decât a avut The Revenant, dar cu distribuție pretențioasă, ca de fiecare dată: Samuel L. Jackson, Tim Roth (îl știi din Lie to Me), Kurt Russell, Michael Madsen... Ar mai fi fost și Viggo Mortensen pentru rolul lui Jody Domergue, da' nu s-a înțeles cu bossul și a căzut din distribuție.

Niște vânători de recompense, o ucigașă de exemplare umane, un viitor șerif, un presupus călău, un probabil fost general, un hangiu de ocazie... Niciunul ușă de biserică. Și atunci, cu cine să ții? Căci asta tinde mintea să facă de fiecare dată când e aruncată într-o poveste: să țină cu cineva, să găsească eroul perfect pozitiv. Și dacă el nu există? Există cu siguranță în fiecare dintre personaje o bucățică de eroism pozitiv. În spatele oricărei acțiuni, se ascunde măcar o intenție bună. Bună pentru unul singur sau bună pentru câțiva, în niciun caz bună pentru toți. Fix ca în viață. Doar în unele filme se mai întâmplă ca toată lumea să țină cu același tip de la-nceput până la sfârșit. Cu "perfectul". Însă apare un Tarantino și se dă totul peste cap, se revine la realitate. :) Căci din realitate învățăm mai mult decât din "totul e perfect".

Oswaldo Mobray: John Ruth vrea sa te duca inapoi la Red Rock pentru a fi judecata pentru crima. Si daca... vei fi gasita vinovata, cei din oras te vor spanzura in piata. Si de vreme ce eu sunt calaul, eu voi face executia. Si daca toate aceste lucruri vor avea loc, asta e ceea ce societatea civilizata numeste „dreptate”.

Dacă te poți uita la așa ceva, e un film care merită văzut. Pentru că e altfel.



Taguri:
[tarantino 2016]   [the hateful eight recenzie]   [cei 8 odiosi recenzie]   [poster trailer hateful eight]   [samuel l jackson]   [western]