Limbajul Trupului. Citeste-ma bine! (1)


Dezvoltare Personala

27-04-2016
Like 196

Când am citit prima dată despre limbajul trupului, cu mult timp în urmă, mi-am zis că „nu-i de mine”, ce rost are să obosesc observând oamenii când pot foarte bine să vorbesc cu ei, să mă înțeleg verbal, că de-aia am gură. Smile Pierdeam din vedere faptul că viața ne dă doi ochi, două urechi, dar o singură gură. Smile Tot viața m-a împins să mă descopăr întâi mai mult pe mine și, implicit, mai mult pe cei din jurul meu. Să-i apreciez mai corect, să comunicăm mai profund și să fac întâi la mine schimbările pe care vreau să le văd în ei.

Citirea limbajului non-verbal funcționează (parțial) indiferent dacă înveți să-l folosești sau nu. Pentru că el (cu gesturi, expresii faciale și mișcări ale corpului) presupune între 65 și 90% din comunicarea directă cu o altă persoană!!! Când iubești pe cineva, o faci pentru că proiectezi în ea/el ceea ce-ți place la tine, refuzând să vezi aspecte pe care să le înțelegi și să le accepți. După un an, doi, trei, dopamina (hormonul noului, al sexului) se împuținează dramatic, îndrăgosteala se estompează și apare plictisul. Deja începi să vezi defectele celuilalt. Parcă tot mai multe. „Nu erai așa, te-ai schimbat”, îi spui tu. Nu, el/ea nu s-a schimbat, dar abia acum ai tu disponibilitatea să vezi întregul. Și identifici de fiecare dată la celălalt ceea ce nu-ți place la tine (în mod conștient sau inconștient). Iar comunicarea se blochează, pentru că… dispar vorbele, iar tu nu ești dispus(ă) să-l citești pe partener, să descoperi cum v-ați putea înțelege în continuare chiar mai bine decât înainte. Să nașteți reciproc iubirea necondiționată ori pe-aproape.

Toate noile neuroștiințe se reduc, în final, la comunicare. Dacă ai disponibilitate pentru așa ceva la momentul oportun, ai și șansa de a fi un om fericit. FERICIT!

Limbajul trupului are o mulțime de „părinți”. Smile Allan Pease e, probabil, cel mai celebru dintre specialiști. Un australian foarte simpatic, pe care eu, la prima vedere, l-am crezut actor de stand-up comedy. M-a amuzat teribil. Împreună cu soția sa, Barbara, urcă pe vase de croazieră, observă oamenii câteva luni de zile la rând și mai scriu împreună o carte. Smile Da, tipul se axează pe limbajul non-verbal relativ comercial, inclusiv de divertisment. Astfel împachetat îl și prezintă în conferințele sale. Dar mai și exagerează, uneori.

Peter Collet, expert în psihologie socială, profesor la Oxford. A scris „Cartea gesturilor”. Ți-o recomand. Limbajul trupului se analizează întotdeauna în context și abia după ce ai stabilit tiparele de acțiune ale persoanei în cauză! Nu extragi un gest și spui: „gata, ăsta e defensiv, fiindcă stă cu mâinile în sân” sau „minte fiindcă și-a pus mâna pe nas”. Așa mai interpretează câteodată, pentru public, Allan Pease. Smile

Joe Navarro e un fost angajat FBI, care a luat contact direct cu oameni al căror limbaj non-verbal mincinos era vital să-l citească. Interogatoriile zilnice cu rezultate foarte bune l-au făcut un mare specialist în domeniu. A scris „Secretele comunicării nonverbale”, „Mai clar decât cuvintele” (împreună cu Toni Scyarra Poynter)…

Amy Cuddy este și ea cercetător în psihologie socială și a studiat îndeaproape prejudecățile, cauza lor și modul de transformare. Voi posta data viitoare un material video (foarte drăguț!) de-ale ei. Dacă ai răbdare să-l vezi, îți spun cu siguranță că vei mai învăța ceva extrem de util în viața cotidiană. Foarte simplu și eficient.

Alex Todorov este un profesor american (de origine bulgară) la Princeton University, în Statele Unite, și studiază limbajul non-verbal în politică. Este foarte relevant! Todorov a demonstrat că părerile despre chipurile candidaților politici, privite o singură secundă, prezic 70% din rezultatele alegerilor pentru Senatul american și ale alegerilor guvernamentale.

Paul Eckman este un profesor american de psihologie (82 de ani) care și-a dedicat viața studiului despre nonverbal, despre expresii și microexpresii faciale, aproximativ 10.000 la număr! Pe munca sa se bazează excelentul serial de televiziune "Lie to Me".

Întâi, observi interlocutorul în ansamblu, vezi ce ticuri gestuale are, ce fel de a fi (e repezit, e calm, trist, stresat, vesel de felul lui), stabilești care e direcția conversației și care obiectul ei. Abia apoi poți înțelege că persoana cealaltă are, pe moment, anumite tendințe, emoții, stări edificatoare, de care să ții cont în comunicare. La un interviu de angajare, la un examen oral, la ceva de genul ăsta, într-adevăr, prinderea gâtului din lateral cu mâna fremătând e semn de stres, de confuzie, omul e aproape pierdut. Faptul că stă cu picioarele încrucișate poate veni și din comoditate. Eu însumi fac asta fără să mă simt în nesiguranță într-o conversație cu cineva. Dar coroborat cu alte gesturi similare (ex: nu te privește în ochi, își freacă mâinile, cu pieptul tras în spate), statul picior peste picior chiar denotă ezitare, neliniște, stare de agitație, autoizolare. E tot timpul nevoie de o evaluare făcută pe minim două zone ale corpului, ca să știi că ai scanat corect. Am citit o chestie isteață la cineva: „compară oamenii cu ei înșiși”.

Mai jos, poți vedea un film întreg de pe History Channel – „Secrets of Body Language”. După părerea mea, e foarte tare! Vei înțelege de ce ajung niște oameni președinți ai Statelor Unite, ai Rusiei, cancelari ai Germaniei sau premieri ai Marii Britanii, deși unii dintre ei par nătângi, gafeuri, nepregătiți (gen George W. Bush Jr).



Taguri:
[academia de bine]   [limbajul nonverbal]   [paul eckman]   [allan pease]   [amy cuddy]   [peter collet]   [joe navarro]   [lie to me]   [expresii faciale]   [catalin stoica training jmt]   [secrete]   [ascultare]   [paul martinelli citate]   [putin]   [bush jr]