Invidia distruge


Inteligenta Emotionala, Metafore Terapeutice

03-12-2015
Like 255

Felul în care este crescut, modul în care adulții - eroi personali (părinții, educatorii) - reacționează în diverse situații determină bagajul de emoții și credințe cu care un copil își trăiește copilăria, intrând apoi în viața de adult. Intrarea asta nu e chiar una ca o ușă de stejar în fața căreia lași tot ce nu-ți mai place, tot ce nu-ți mai folosește și treci dincolo ca într-un rai. Intri acolo pe nesimțite, cu tot ce-ai acumulat (mai ales în primii ani ai copilăriei), și te lași condus de acel bagaj ori decizi că e cazul să-l mai golești în mod conștient, să mai schimbi ceva prin el, să-i mai dai drumul și pe roți... :)

Viața a fost și va fi întotdeauna plină cu de toate. Câștigăm, râdem, pierdem, luptăm, ne odihnim, rătăcim, ne regăsim, dăm mai departe, dar depinde numai de noi cum ne raportăm la ceea ce ni se întâmplă. Oricât de multe și de severe ar fi eșecurile, ele nu sunt la fel de importante ca modul în care Tu experimentezi respectivele eșecuri. Felul în care le vezi și în care alegi în funcție de cum le vezi, asta îți decide viitorul. Nu e ușor să fii bine atunci când pierzi ceva; nu e nevoie să-ți negi suferința; nu sar în sus de bucurie prefăcută. DAR e foarte important ce faci cu aceste experiențe, fiindcă asta te definește în ultimă instanță.

Le lași să te doboare? Le lași să te înrăiască? Le lași să te izoleze, să te închidă în tine? Cui îi place într-o închisoare?

Sau cauți să înveți din ele și devii recunoscător pentru ceea ce ai câștigat totuși la nivel de maturitate emoțională, personală? Descoperind ulterior ce noi comportamente de succes îți imprimă învățătura respectivă.

O legendă greacă spune că un atlet antic foarte bun, un alergător campion din insula Afroditei a participat într-o zi la cea mai populară dintre cursele vremii. Era favorit; era adulat; era un sportiv serios, care se antrena zi de zi, pentru că îi plăcea să câștige. Dar în acea cursă, a terminat pe locul doi. Mulțimea a purtat învingătorul pe brațe. Campionului i s-a ridicat ulterior și o statuie, într-o mare piață publică. Pe de altă parte, fostului favorit al publicului, celui care terminase pe locul doi... a-nceput să i se pară că e un ratat, că și-a pierdut orice rost pe lume. Se gândea cu invidie la noul campion, deși spunea tot timpul că el nu e invidios; căuta mereu un alt termen mai blând, mai scuzabil. Nu se mai putea gândi la altceva decât la faptul că fusese învins și la ura pe care o acumulase împotriva noului câștigător. De fiecare dată când îi vedea statuia, își amintea de gloria lui pierdută. Așa că s-a hotărât să distrugă statuia.

A luat un târnăcop serios și a mers noaptea în acea piață publică. A dat statuii câteva lovituri, dar aceasta, fiind prea mare, din marmură grea, nu s-a spart cu una, cu două. A rămas în picioare. La fel a procedat omul și în următoarele trei-patru noți. Până când, în sfârșit, roasă puțin câte puțin în jurul gleznelor, statuia a cedat, puternic lovită, și s-a prăbușit. S-a prăbușit peste omul care o tot lovise, omorându-l pe loc.

Transformase un eșec minor într-o greșeală fatală. Credea că războiul cu statuia îi va readuce gloria de altădată. Nu învățase nimic din toată întâmplarea, deși era sigur că are dreptate, că statuia își merită târnăcoapele, că astfel își va regăsi liniștea. Dar ghici ce?...

Transformă pierderea în câștig! Fă acele lucruri pe care obiceiurile tale poate nu le acceptă! Caută să înțelegi, nu să lovești! Ia-ți niște clipe în care să meditezi, nu să plănuiești răzbunări! Intră în contact cu oameni care te calmează, care îți zâmbesc, nu cu cei care sunt de acord cu răutatea și o încurajează.

Orgoliul nu vindecă. El însuși e o boală.

 



Taguri:
[academia de bine]   [invidia]   [schimbare]   [emotii]   [sentimente]   [statuie]   [infrangere]   [victorie]   [campion]   [orgoliu]