Oameni care motiveaza
În weekend, am fost invitat să țin unul dintre cele 11 discursuri la Conferințele 11even, din Țara Făgărașului. Oameni foarte implicați, organizare excelentă și experiențe memorabile. Sunt recunoscător pentru două zile intense și tare frumoase!
Prezentatoarea, Amedeia Neamțu, avea o prezență și un simț al umorului de notă maximă. Plus povești pline de energie, pe care ai vrea să le tot reasculți, cu cele trei fetițe ale sale. „Mami, când oi fi mare, vreau ca soțul meu să mă iubească și să nu mă părăsească niciodată. Să-i iubească pe copiii noștri și să nu-i părăsească niciodată. Și să nu taie niciodată porcul de Crăciun. Dacă-l întreb despre asta și văd că-mi spune ce vreau să aud, dar cu un zâmbet ciudat în colțul gurii, gata, nu-l mai iau!” 
Printre vorbitori, am remarcat o puștoaică de 20 de ani – Alexandra Flavia Marcu. Sper că nu se supără că-i spun „puștoaică”; însă prezentatoarea vorbea despre ea doar ca despe „un copil frumos”.
Și dacă nu știi încă
ia-te de mână cu mine și dă un google simplu. Urcă munții încă de mică-mică, pe când o duceau părinții în brațe. La 12 ani, împreună cu tatăl, se cățăra pe Mont Blanc, primul vârf dificil din viața ei. Între timp, a ajuns pe cei mai înalți șapte vulcani din lume. Expediții serioase, povești de neuitat și formarea unui caracter extraordinar! Pentru că asta remarci imediat la Alexandra: atitudine, comunicare și conectare, pozitivism deloc forțat, obișnuința de a vedea partea frumoasă a lucrurilor și soluțiile oriunde s-ar cere așa ceva, visuri mari și multă muncă. Te cucerește exact așa cum cucerește vârfurile munților. De fapt, tatăl ei a învățat-o că munții nu se cuceresc, ci se urcă. „Le cerem voie munților să-i urcăm. Iar acolo sus, deasupra noastră, rămân doar norii și Dumnezeu care ne-a ajutat să ajungem.”
Alexandra e genul de om care, probabil, s-ar simți bine oriunde în lume. Dar care își iubește casa, țara într-un fel cuminte, elegant și foarte evident. E un model din acelea cum cauți și vezi prin filme sau prin cărți, dar despre care îți spui că în realitate nu prea are cum să existe. „No,...” își începe deseori povestirile. Și-o asculți. Și te ascultă dacă vrei. Și se bucură permanent de momentul Acum. De prezent, de ce primește de la viață.
Ieșeam, dimineața, din camera de hotel, împreună cu prietenii mei, spre a coborâ la micul dejun. Chiar atunci, Alexandra se întorcea și intra în propria cameră.
„Ce faci, Alexandra?” zic.
„Tocmai am luat micul dejun.”
„Dacă n-aș ști asta de la tine, văzându-te cu cheia în ușă, m-aș gândi că tocmai te pregătești să mergi la masă. Deci? Cobori cu noi la micul dejun?”
O secundă i-a luat ca să încuie din nou și să meargă la o ceașcă de vorbă cu noi. Nu la un nou mic dejun, că nu arată deeeloc a fată care mănâncă mult și des.
„Munții mei de suflet tot Carpații rămân”, povestește ea după ce a văzut atâția și atâția munți de pe toate continentele. După multele expediții de excepție, fata brunetă, care râde inclusiv cu ochii, a scris și o carte: „Alexandra și cei șapte vulcani. Evoluție”.
„Sunt un mamifer”, povestește tatăl ei în prefață. „Deci, asta am făcut cu puiul meu. Am învățat-o cum să meargă pe munte, cum să respire corect, cum să se urce într-un copac și cum să schieze. Ca părinți, eu și soția mea ne dorim ca fata noastră să interacționeze cu lumea exterioară, să se cunoască pe ea însăși, să facă față dificultăților și insecurității și să învețe să-și depășească fricile.”
Pe părinții Alexandrei nu am avut (încă) plăcerea să-i cunosc personal, dar deja le pot transmite toată admirația și tot respectul meu! „Suntem conștienți că rolul nostru este să îi asigurăm ceea ce e necesar și să o ajutăm să meargă pe drumul pe care ea singură și-l va alege.”
Alexandra a locuit și învățat (la început) aproape 4 ani în Canada. „În prima zi la școala franceză, m-am făcut remarcată încă de la intonarea imnului. Colegii mei cântau imnul Canadei și pentru că domnul Gateson, noul meu profesor, mi-a făcut semn să mă alătur lor, am început și eu să cânt cu mult entuziasm „Deșteaptă-te, Române!”. Ce să fac? Asta știam, asta cântam, sub privirile uimite ale celorlalți.”
Stând de vorbă cu Alexandra, te impresionează plăcut nu doar atitudinea deschisă și faptul că zâmbește, știi tu, cu toată fața. Dar este și o persoană foarte spirituală. De fapt, caracterul puternic și pozitiv se formează pe o bază spirituală. Fericirea în sine are conotații spirituale, iar succesul e cel care decurge din fericire, nu invers.
“E mai important să crești la nivel spiritual decât material. Banii sunt doar un eliberator de limitări. În opinia mea, nu trebuie să acumulezi lucruri materiale; trebuie să acumulezi cunoștinte, să te împrietenești cu oameni, să evoluezi.” Cu alte cuvinte, este esențial să trăiești experiențe, să ți le asumi, să înveți din ele și să mai urci un nivel pe scara evoluției personale.
N-are cum să nu-ți placă Alexandra! Și
Ți-ai dori, cu siguranță, să fie prietena copiilor tăi, să le fie în preajmă, ca să aibă un model extraordinar în carne și oase, nu doar în cărți. E studentă, cetățean de onoare al orașului Deva, vorbitor aproape nativ de limba franceză, e instructor de schi, e antrenor de fitness și prezintă rubrica meteo la Antena1 Deva, la ea acasă. Într-adevăr “un copil minunat”, așa cum bine o caracteriza Amedeia Neamțu.
Tatăl fetei își încheie prefața în felul următor: “Mă gândesc că ar fi timpul să spun: Mulțumesc, Doamne! Un lucru pe care l-am învățat de la Alexandra. Încetul cu încetul, s-a transformat și ea într-un mic învățător al meu. Mă învață să devin un om mai bun, mai tolerant, mai înțelept. Un om dornic de a dărui mai mult și de a învăța continuu.”
Pe bune, Alexandra chiar există! Și îți doresc din tot sufletul să ajungi să o cunoști. “Când mă văd acolo, în vârf de munte, cu steagul României în mână, și am ocazia să spun: uite, și românii pot să ajungă unde își doresc, asta, pentru mine, e o mare realizare.” Inspirație.
Hai Sus, Alexandra, Hai Sus, toată lumea! Primul pas e să ne dorim ceva cu toată ființa. Următorul este să ne pregătim și să acționăm zilnic în direcția dorinței respective. Pentru că toți oamenii vor să aibă succes. Până când află care e prețul. Și atunci, cei mai mulți renunță. Unii temporar, alții definitiv. Cei care continuă să se dezvolte se transformă în eroii tuturor. Mulțumesc, Alexandra, și spor la succese în continuare!
"Leadership Game. Provocator. Fâșneț. Distractiv. Competitiv. Cateva dintre atributele pe care le asociez activitatii ce a legat HL Display. Am putut sa simt si sa experimentez cum un simplu joc, aparent, poate atinge aspecte sensibile intr-un gr..." mai mult
"Datorita abilitatilor de ascultare si indrumare ale lui Catalin, am reusit sa depasesc anumite conflicte interioare, sa deblochez la mine resurse pe care nici macar nu stiam ca le am. Lectiile foarte practice de influentare cu integritate, tehnicile ..." mai mult
"Catalin Stoica a facut pentru mine un lucru extraordinar: m-a ajutat sa-mi identific valorile si, mai mult decat atat, sa le fructific. Asa se face ca, din omul care suferea aproape zilnic din interactiunile cu ceilalti, am ajuns sa ma raportez la ac..." mai mult
"Acum, chiar sunt incantata de viata mea: imi place casa in care locuiesc, imi place jobul, felul in care arat si, mai ales, privesc cu incredere viitorul. Dar nu a fost dintotdeauna asa. Anul trecut pierdeam lucruri importante: familia, casa, servici..." mai mult
Termeni si Conditii | Politica de Confidentialitate GDPR | Politica de utilizare cookie-uri
