Filme despre Tine
Un film din 2015, cu Dev Patel (Slumdog Millionaire, The Best Exotic Marigold Hotel), inspirat din fapte reale. Extra genialul Srinivasa Ramanujan a existat cu adevărat.
În 1914, un tânăr indian din Madras, fără studii superioare, are mintea plină de formule, de ecuații, de integrale, de calcule matematice, de inovații care-i vin intuitiv, nici el nu știe de unde. „Dar nu cred că Dumnezeu poate să-mi dicteze ceva greșit.” Pune pe hârtie formula finală, dar nu poate demonstra rezultatul.
Își caută disperat un loc de muncă, un serviciu unde să lucreze cu cifrele. Nimeni nu are nevoie de el, căci îi lipsește facultatea.
Sir Francis: Uită-te la tine. Ești unul dintre aceia care dorm pe stradă, nu mă interesează; ce contabilitate poți tu să știi?
Ramanujan: Domnule. Ceea ce vedeți dvs acum la mine a fi o sticlă ieftină, vă promit că am să transform într-un diamant.
Unii spun că Ramanujan iubește matematica mai mult decât iubește oamenii. Sfidează imposibilul, are rezultate la ceva ce alții n-au reușit după decenii de studiu. Acum, unele dintre formulele sale servesc în fizica cuantică. La momentul respectiv, teoria lui Newton era tot ce considera omenirea că explică mai bine Universul.
Anna: Ai fost singur în mintea ta toată viața. Nu vrei să schimbi nimic? Oferă-le și altora posibilitatea să te înțeleagă.
Își lasă în India soția și mama cu dorința de a-și publica descoperirile în reviste de profil din Anglia. Ajunge la Cambridge, mintea lui continuă să verse formule imposibile și se lovește cu precădere de șovinismul local, de o rezistență profesorală absurdă. Absurdă pentru cineva care privește situația în ziua de azi. Pe atunci era mult prea normală.
Cine știe câte comportamente absurde vor mai vedea și oamenii viitorului când se vor uita la noi, cei de azi, peste vreo sută de ani...
Prof. Littlewood: Marea cunoaștere vine deseori din cele mai umile origini.
Ramanujan e un geniu, un băiat cu bun simț, supus, muncitor, dar nerăbdător. Dornic să publice, să-l cunoască lumea, să lase ceva în urma lui, să-și marcheze trecerea prin viață într-un mod pozitiv și semnificativ.
Prof. Littlewood: Pfff... Asta ar putea dura o veșnicie.
Ramanujan: Poate două.
Începe Primul Război Mondial. Anglia își trimite pe front inclusiv parte din profesori. Littlewood e repartizat într-o unitate balistică. E total paralel cu așa ceva, dar nu are ce face. Ordinul se execută, nu se discută.
Profesorul Hardy este cel care l-a invitat la Cambridge pe Ramanujan. Sever, respectat, singuratic, împotriva războiului, având inițial aceleași prejudecăți șovine.
Prof. Hardy: Știi... eu sunt ceea ce tu numești ateu.
Ramanujan: Nu, domnule. Credeți în Dumnezeu, dar nu credeți că vă place să faceți asta.
Șovinismul, rasismul, extremismul a îmbrăcat forme dintre cele mai diverse de-a lungul istoriei. Anii mulți de școală nu excludeau percepțiile bolnăvicioase ale oamenilor. Așa cum nici astăzi nu se întâmplă. Doar că s-au tot diminuat din convingerile referitoare la rasă superioară, rasă inferioară. Însă mai avem mult până la o înțeleaptă perspectivă asupra noastră ca specie.
Prof. Hardy: Înțeleg că e inevitabil ca o persoană interesată de pace să fie nepopulară în timp de război. Dar pacea... poate ăsta e motivul pentru care ar trebui să existăm.
Povestea din The Man Who Knew Infinity are și o impresionantă latură romantică. La plecarea din India, Ramanujan i-a promis soției sale că o va aduce și pe ea în Anglia. Mama lui se teme că îl pierde și sabotează corespondența dintre cei doi. Acel gen de relație în care tinerii întâi s-au căsătorit, abia apoi s-au cunoscut. Și s-au iubit. Mult. Uită-te la film ca să vezi cât de mult. Eu, personal, ți-l recomand cu plăcere.