The Grand Budapest Hotel. Poftiți de vă cazați! :)


Filme despre Tine

24-06-2014
Like 152

Wes Anderson e regizor. Îți spun, fiindcă e puțin probabil să mai fi auzit vreodată numele ăsta. Și, după mai multe încercări la el în fabrică, i-a ieșit ca-n reviste filmul numit în titlu. Cu o distribuție de zici că n-a vrut să mai lase actori mari pentru nicio altă producție de la Hollywood! :) Ralph Fiennes, Adrien Brody, Harvey Keitel, Jude Law, Edward Norton, Bill Murray și lista continuă. Eu cred că ăștia ori au avut datorii la el, la regizor, ori și-au dorit mult un sejur la Hotel Grand Budapest. Singura legătură cu capitala Ungariei e numele. În rest, SF. Un cu totul alt fel de SF. Cu un hotel inventat, pe un munte inventat, într-o țară inventată, dintr-o Europă adevărată. :)

În perioada contemporană, un tânăr scriitor se cazează la ce mai rămăsese din hotelul filmului. Scriitorul (Jude Law) se nimerește a fi un băiat în hol, care cunoaște un fost băiat de hol, ex-discipol al unui alt băiat de hol. Asta era meserie serioasă în hotelurile de lux, între cele două războaie mondiale. Și începe derularea de amintiri. De pe vremea când primul fost băiat de hol, domnul Gustave, administra hotelul Grand Budapest. Foarte priceput. Tipicar. Implicat. Fustangiu. Neîntrecut. Mare amator de poezie. Patroana stabilimentului, Madame D., putred de bogată, îl vizita deseori, de ani de zile. La un moment dat, femeia se stinge brusc. Domnul Gustave (Ralph Fiennes) își ia băiatul de hol – pe Zero Moustafa – și pleacă la înmormântare, peste 7 mări și 7 țări, nu se spune unde.

Domnul Gustave: De ce mor oamenii buni așa tineri??… Cu puțin noroc, Madame D. o fi lăsat ceva bani și pentru un vechi prieten ca mine, cred… Dar nimeni nu poate ști până nu se usucă cerneala de pe certificatul de deces. Era dinamită în pat, apropo!

Zero Moustafa: Avea 84 de ani, domnule Gustave!

Domnul Gustave: Hm, am avut si mai bătrâne. Când ești tânar, toate sunt file de somon. Dar timpul trece și trebuie să te adaptezi la reduceri. Ceea ce-i bine, pentru că mie îmi plac babele. Găina batrâna face zeama bună sau… cum s-o zice.

Gustave primește și el un semn din averea femeii. „Băiatul cu Măr”, celebra și foarte valoroasa pictură renascentistă a lui Johannes Van Hoytl. De fapt, tabloul îi aparține lui Michael Taylor și a fost realizat special pentru acest film.

Dmitri (Adrien Brody), fiul doamnei D., un mafiot interbelic cu părul vâlvoi, vrea toată averea numai pentru el. Așa că trece la fapte urâte, cu vânătăi și vieți întrerupte prematur. Totul are un aer tragi-comic, însă umorul e construit într-un mod deosebit. Zâmbești, poate chiar râzi, fără ca personajele să parodieze situația, fără aerul prostiei exagerate din opera bufă.

Domnul Gustave: Serge X lipsește. Adjunctul Kovacs, de asemenea. Doamna D, moartă. „Băiatul cu Mărul”, furat de noi. Dmitri si Jopling, nemiloși, sălbatici cu sânge rece. Gustave H. pe fugă. Altceva?

Zero Moustafa: Zero, nedumerit.

Domnul Gustave: Zero, nedumerit, într-adevăr. Se îngroașă gluma, cum se spune. Dar de ce se spune așa?! Cum oare se poate îngroșa o glumă?

Zero: Nu știu.

În primul sfert al filmului, tot așteptam să se iasă din decorul de basm al acțiunii. Am așteptat până când m-am obișnuit și mi-am dat seama că-mi place. Că e altceva. Cu totul altceva. Aventurile celor doi – Gustave H și Zero Moustafa – sunt pline de mesaje. La un moment dat, Zero – băiatul de hol – se îndrăgostește de Agatha – fata angajată la bucătărie, să-l ajute pe cel mai tare maestru cofetar – Mendl. La a treia lor întâlnire, Zero îi cere mâna. Ea zice „da” înainte ca el să termine cererea și se pun pe sex în sala de cinema. Domnul Gustave îi ia deoparte pe cei doi pentru a le da binecuvântarea. Dar are ochi numai pentru ea. O umple de sfaturi.

Domnul Gustave: Bravo, Zero, e fermecătoare! Chiar ești fermecătoare, Agatha! Și i-a dăruit un pandantiv de porțelan, plus 5 duzini de lalele albe, învelite în șervețele. Într-o cutie de mărimea unui sicriu de copil.

Zero: Nu e corect.

Domnul Gustave: Poftim? (spre Agatha) De ce o morocănos?!

Zero: E prietena mea. Nu-i puteți cumpăra lucruri chiar așa.

Domnul Gustave: Intervievez această frumusețe. Spre binele tău. Niciodată să nu fii gelos în viață, Zero! Nici măcar pentru o clipă.

Zero: Flirtează cu tine, Agatha?

Agatha: Da.

Domnul Gustave: Sunt de acord cu această căsătorie.

Domnul Gustave ține atât de mult la Zero, încât se face scut pentru el în fața biroului de emigrări și al militarilor violenți.

Domnul Gustave: Pot să oficiez eu? Ceremonia nunții voastre.

Zero: Cu plăcere.

Domnul Gustave: Trebuie să spun că o găsesc pe fata asta nespus de plăcută! Plată ca o masă, semn din naștere enorm… parcă e harta Mexicului pe jumătate din fața ei. Transpirând ore întregi în bucătăria aia, timp în care cofetarul Mendl, geniu cum e, se întinde pe ea ca o gorilă greoaie. Dar, fără îndoială, e nespus de plăcută! Întotdeauna și în mod invariabil, este extrem de frumoasă. De ce? Pentru că e pură.

Zero: Și ea vă admiră la fel de mult, domnule Gustave.

Eu zic să vezi filmul. N-ai absolut nimic de pierdut. Dar e doar părerea mea.



Taguri:
[dr stoica]   [drstoica]   [adrien brody]   [ edward norton]   [ film bun 2014]   [ ralph fiennes]   [ recenzie hotel grand budapest]