Spalare pe creier cu aprobarea celui spalat :)

17-03-2015

Parțial, am mai scris despre asta și altădată. Dar acum există un caz concret în realitatea imediată, care exemplifică foarte bine fireasca diversitate de valori/convingeri și un lucru care ni se întâmplă tuturor: să manipulăm și să fim manipulați.

Într-o emisiune tv de divertisment, Mihaela Rădulescu a făcut exact ceea ce se așteptau producătorii să facă: spectacol cu orice preț. Observă că nu-i spun în niciun fel jignitor. Pentru că este fix așa cum i se pare fiecăruia că este. Atât: spectacol cu orice preț. Nici măcar nu contează prea tare tot ce s-a întâmplat acolo. Eu n-am văzut, n-aș putea să-mi dau cu părerea.

Cert este faptul că lumea s-a împărțit imediat în 3 tabere: cea a susținătorilor (care pun preț mai degrabă pe femeia inteligentă, citită, autoritară, descurcăreață, fără lacăt la gură, gata să-și facă mereu upgrade-uri pentru a reuși în viață…), cea a acuzatorilor (pentru care bunul simț, relațiile, naturalețea, înțelepciunea amestecată cu spiritul justițiar-autoritar reprezintă valorile supreme) și tabăra celor pe care nu-i interesează. Care observă, învață câte ceva (privind în jur) și trec mai departe, văzându-și de viețile lor mai mult decât de a Mihaelei Rădulescu. :)

Suntem obișnuiți să remarcăm tot timpul cum ceilalți ne manipulează, omițând secvențele cotidiene când noi înșine manipulăm. Fiindcă ne punem inevitabil în ambele roluri, zi de zi. Doar conștientizarea și acceptarea situației ne pot crea un alt fel de a trăi.

Ne mai place să vorbim despre „spălare de creier”. Și o identificăm permanent la diverse sisteme, instituții, persoane cu diverse poziții sociale importante… Doar că spălarea pe creier are și versiunea ei necesară și pozitivă. Un alcoolic la dezalcoolizare sau un narcoman la dezintoxicare e spălat pe creier. Simplu și util. Ca să o poată lua sănătos de la capăt. Când spălarea nu se face în mod suficient, e de rău. :)

Problema este că, de multe ori, oameni obișnuiți, citiți, educați, de treabă se bagă singuri sub acel duș care spală fără să curețe. :) Bunăoară, oricât ai vrea să spui că n-aveai ce face pe-acasă, că te-ai nimerit întâmplător pe-acolo, că s-a stricat telecomanda, că te așteptai la altceva și de-aia te-ai uitat, la o emisiune de televiziune nu te obligă nimeni să stai și să te pedepsești singur prin absorbția de momente controversat-enervante. Oamenii s-au uitat și s-au lăsat cu bună știință spălați pe creier, fără ca asta să le fie de vreun folos. Cum ne dăm seama? Simplu: în acel program se întâmplă ceva care nu are absolut nicio legătură cu viața personală a telespectatorului român, dar ceea ce el vede acolo îl bulversează și explodează. Pro sau contra. Fără să-și dea seama că nu are niciun motiv real și întemeiat să se comporte așa, că util îi este doar să tragă ceva învățăminte din astfel de întâmplări. Că, de fapt, problema Mihaelei Rădulescu e problema Mihaelei Rădulescu, iar ceea ce simte telespectatorul este propria sa problemă.

Un show tv a reușit să încaiere lumea, iar lumea refuză să-și dea seama de asta. Din cauza indisponibilității de a ne privi sincer în oglindă, fără prejudecăți și fără frici nefondate. Confruntarea cu noi înșine anulează umbrele ce ne întunecă mințile.