Poziția copilului. O altă față a filmului românesc


Filme despre Tine

02-12-2013
Like 160

Am văzut, în sfârșit, premiatul film românesc de la Berlin. Și am rămas uimit. Nu e despre comuniști! E despre oameni. Despre oricare dintre ei. O dramă scrisă excelent de Răzvan Rădulescu și de Călin Peter Netzer. Ultimul a și regizat-o. Impecabil! Actorii? Mă înclin în fața tuturor. Luminița Gheorghiu e de senzație, ca de fiecare dată!

În rest, același sunet de film autohton. Am încetat să mă mai întreb de ce se aude infect un film românesc în ultimii 20 de ani. Noroc că ăia la Berlin, la Cannes, la Oscar au subtitrare; altfel, producția primea doar capul Ursului de Aur. :) Imaginea a ieșit din tiparele cinematografiei rusești. Nu că băieții lui Nikita Mihalkov ar filma prost, nici vorbă. Doar că apreciez eu foarte tare dinamica scenelor dată de mișcarea camerei, e ceva ce mi se pare că transmite mai mult.

Povestea e simplă și nu e neapărat românească. O mamă își iubește fiul până îl sufocă. Ea are 60 de ani, el aproape 40. Și nu înțelege de ce îl sufocă. Ea. Și el nu-și mai poate reveni, oricât ar vrea. Și s-a format laș, incapabil să ia decizii, să-și asume responsabilități, chiar dacă s-a săturat să trăiască viețile altora. Și apare nevoia de acceptare în sens invers decât până la un moment dat al vieții.

Călin Netzer a studiat îndeaproape fenomenul. Nu știu dacă a trăit el însuși în pielea vreunuia dintre personaje, dar e greu să surprinzi sentimentele astea dacă nu fac parte din tine. Cineastul țese o poveste în care totul se întâmplă cu mult realism: adevărul nu e de o parte sau de alta. Nu e la mijloc. E doar când mai aproape, când mai departe de unul dintre ei. Deci, nu încerca să ții cu mama sau cu tatăl sau cu fiul… Nu a da dreptate cuiva e ideea, ci a înțelege că ești aici, pe Pământ, ca să fii fericit sau nefericit pe cont propriu. Fiecare joacă un singur rol în viață: pe-al lui. „Părinții se realizează prin copii, să știi și tu!” Adevărat? Sunt sigur că fiecare dintre noi are un alt răspuns, cu alte nuanțe.

E unul dintre cele mai bune filme românești pe care le-am văzut după ’89.



Taguri:
[calin peter netzer]   [luminita gheorghiu]   [mimi branescu]   [pozitia copilului recenzie]   [super film]   [ursul de aur 2013]   [drstoica]   [dr stoica]