O alta piramida a nevoilor umane

Astăzi, academicianul Solomon Marcus a plecat undeva unde nu-l mai putem vedea cu ochii noștri. La 91 de ani, a lăsat, însă, în urmă o moștenire dedicată întregii națiuni, a lăsat drept amintire o atitudine de înțelept, de învingător, de om de real succes personal, de lider adevărat. A făcut eforturi până în ultima clipă pentru îmbunătățirea sistemului de educație din România.

Pentru că omenirea a tot evoluat – cultural, tehnologic, profesional, material… – ar fi cazul să ne gândim puțin și la evoluția interioară. Doar atunci dezvoltarea personală e una complexă și aducătoare de beneficii pe toate planurile.

Întâi, Maslow a creat piramida nevoilor umane. Apoi, Graves a identificat lucrurile un pic și mai bine, pe nivelurile definite de el. Maslow a revenit după mulți ani și a făcut upgrade propriei piramide. Graves anunțase încă din anii ’50 că această „piramidă” sau scală a nevoilor umane se va tot schimba, va evolua, omul va pune înaintea tuturor nevoi care, cu mulți ani în urmă, nici nu existau în viața cuiva.

Nu poți evolua social, tehnologic, practic, dacă nu evoluezi și spiritual. Iar spiritul e ceva dincolo de biserică și de religii. E acea stare interioară care-ți permite să fii curios, să descoperi, să fii liber în orice împrejurare, să ierți, să mulțumești, să iubești, să te schimbi, să te bucuri, să alegi Tu pentru Tine, știind că nimeni altcineva nu o poate face în locul tău.

Academicianul român Solomon Marcus, matematician, lingvist, filosof, specialist în educație și istoria științei, are o listă cu cele mai importante 10 nevoi umane, despre care spune că își au originile în copilărie. „Acestea ar trebui să facă obiectul educației și învățării, la toate vârstele”, afirmă Solomon Marcus.

Care sunt? Iată-le! Am citat mai jos fragmente din textul scris chiar de venerabilul academician, ajuns la 90 de ani de viață. Citește-le și întreabă-te câte ceva despre ce simți în legătură cu fiecare din ele. Observă ce răspunsuri vin, chiar dacă nu sunt întotdeauna cele pe care le așteptai.

1.Nevoia de a da un sens vieții, la nivel elementar. Macar o data pe zi savureaza faptul ca respiri ; ca privesti cerul si pamantul ; ca te misti ; traieste-le ca mari evenimente. Bucura-te ca ai schimbat un zambet cu un copil care a trecut pe langa tine. Toate acestea sa-ti fie suficiente pentru a simti ca viata are un sens, ca merita sa fie traita, ca este un dar pentru care cei care te-au adus pe lume si te-au crescut au dreptul la iubirea si recunostinta ta.

2.Nevoia de împrospătare. Problema este de a reduce rutina la minimul necesar, de a nu deveni sclavul ei, cum se intampla din pacate frecvent. Asa cum avem grija zilnic sa ne improspatam corpul prin odihna, prin miscare si prin folosirea apei si sapunului, avem nevoie si de o improspatare a mintii, a simturilor, a sufletului nostru.

3.Nevoia de întrebare și de mirare. De prea multe ori, scoala, in loc sa intretina si sa dezvolte aceasta nevoie, o anihileaza. Dar daca nu ne mentinem starea de curiozitate, de mirare, de dorinta de a intelege lumea, nu doar de a o inregistra, atunci nu ne putem forma capacitatea de problematizare, de identificare a aspectelor neelucidate, nu putem sesiza amploarea si natura ignorantei noastre.

4.Nevoia de îndoială și de suspiciune. Educatorii, profesorii ar trebui sa fie primii care sa recomande, sa stimuleze aceasta atitudine la elevi, la studenti, sa le spuna acestora: « Cel mai clar semn de respect pe care mi-l puteti arata este sa-mi acordati atentie, dar sa nu acceptati nimic din ceea ce va spun inainte ca spiritul vostru critic sa va asigure de adevarul si de interesul spuselor mele ; daca nu ma intelegeti, sa nu ma lasati sa trec mai departe, sa-mi cereti sa fiu mai clar; daca vi se pare ca nu am dreptate, sa va manifestati argumentat dezacordul ». O atitudine similara se cuvine a fi adoptata fata de litera tiparita, din manuale sau din orice alt loc. Omul de la catedra nu trebuie sa pozeze intr-un a toate stiutor, este normal ca uneori sa le spuna celor pe care-i instruieste : « nu stiu », « nu inteleg nici eu» ; iar atunci cand cineva din banca ii corecteaza o scapare, o greseala, sa-i multumeasca pentru atentia acordata.

5.Nevoia de greșeală și de eșec. Auzim mereu : «cine a gresit sa plateasca». Dar exemplul copilului care cade inainte de a invata sa se tina pe picioare si niciun parinte normal nu se gandeste sa-l pedepseasca pentru acest esec trebuie sa ne stea mereu in fata.

6.Nevoia de joc. Gasesti ceva ca o banuiala, o intuitie, o extrapolare a unor observatii empirice. Dar ai nevoie de o confirmare mai convingatoare. Asa se intampla, de exemplu, ca in matematica multe teoreme sunt ‘gasite’ mult inainte de a fi demonstrate ; cazul teoremei lui Pitagora, gasita empiric mult inainte de Pitagora.

7.Nevoia de identitate. Aici se afla o provocare majora, dramatica, si o sansa de a da vietii noastre o motivatie superioara. Direct implicate sunt toate celelalte 9 nevoi pe care le discutam. Biologic, avem o identitate individuala, prin faptul ca fiecare fiinta vietuitoare de pe aceasta planeta are un ADN specific. Dar tensiunile existente intre diferite identitati ale fiecarei persoane si intre identitatile unor persoane diferite sunt, in ultima instanta, la radacina multor conflicte si razboaie. Posibiltatea unei dezvoltari armonioase a identitatilor ramane deocamdata doar un proiect.

8.Nevoia de omenesc și de omenie. Nevoia de a fi bun, generos, de a darui, de a-i contamina pe altii de bucuria vietii. De a adopta in comportamentul tau prezumtia de solidaritate cu ceilalti oameni. Copiii care se formeaza in acest fel (iar internetul ar putea avea aici un rol esential) vor putea fi mai greu antrenati in razboaie de tot felul.

9.Nevoia de cultură. Nu cumva eliberam pe banda rulanta diplome de diverse grade, fara acoperire culturala ? Si daca nu au acoperire culturala, ce sunt posesorii acestor diplome altceva decat, in cel mai bun caz, furnizori de servicii ? Si daca nu prea au nevoi culturale, ce motivatie mai profunda pot da  vietii lor ? Cohorte de oameni, unii cu o stare de prosperitate materiala, au totusi un statut de sclavi culturali. Sa nu-ti fie mila de ei ?  Sa nu-i compatimesti ? Nu cumva se afla aici sursa principala a derapajelor de ordin civic, moral, juridic, a violentei verbale, psihice, fizice ?   Care este nivelul de cultura al celor ce ne conduc, ce repere umane au ei ? Ce anume da un sens vietii lor ?

10.Nevoia de transcendență. Ne aflam aici la modul superior, de cea mai inalta complexitate, pe care o poate capata nevoia de a da un sens vietii.  Etimologic, „trans” inseamna dincolo, iar verbul latinesc ce i se alatura s-ar traduce prin „a te catara”. Obiceiul copiilor de a se catara in copaci, pe garduri, pe stalpi exprima nevoia, tentatia de a se inalta, de a se departa de sol. Asa incepe transcendenta. Sa treci dincolo de limitele, de cadrul ce ti-au fost impuse prin nastere, sa nu ramai sclavul perceptiei senzoriale si empirice, sa incerci sa le depasesti.

Întregul articol al academicianului Solomon Marcus îl poți citi aici, pe pagina Tedx Cluj. Excelent, din punctul meu de vedere!

Categorii Articole

• Dezvoltare Personala
• Leadership
• Inteligenta Emotionala
• Oameni care motiveaza
• Inspiratie
• Metafore Terapeutice
• Filme despre Tine
• Carti Recomandate
• Inteligent Amuzant
• Fotografie
• TOATE