Lars and the Real Girl. Ce e iubirea adevarata?


Filme despre Tine

22-11-2015
Like 169

Un film din 2007, cu Ryan Gosling, pentru care actorul ăsta a fost nominalizat la un Glob de Aur, iar scenaristul la Oscar. Unii i-ar zice comedie. Alții ar jura că-i dramă. Una despre Lars, 27 de ani, care locuiește (aproape) cu fratele său, Gus, și cu soția acestuia, Karin, însărcinată. "Aproape" pentru că, vorba fratelui, "noi doi ne-am mutat fericiți împreună și l-am adus apoi și pe el să locuiască în nenorocitul ăla de garaj, ca un câine de familie".

Toate bune, aparent. Multă liniște. Multă afecțiune din partea lui Karin pentru Lars, văzându-l singur tot timpul. Serviciu, acasă, acasă, serviciu. Și-atât. Karin pariază cu Gus că îl va aduce la ei, la masă, pe Lars. La micul dejun, la prânz sau la cină, nu contează. Pentru că oricum nu vine.

Până într-o... bună zi, îmi vine să-i zic. Dar eu știu dacă e neapărat bună? Când Lars ciocăne la ușa fratelui și-i spune că are o invitată. O prietenă venită de departe, cunoscută pe internet. În scaun cu rotile, religioasă, asistentă medicală și cam tăcută. O cheamă Bianca. "Pot să vin cu ea la voi, la cină?"

Se naște astfel o atipică poveste de iubire. Adică, atipică e cam puțin spus. Pentru că Bianca e o păpușă gonflabilă. Și e foarte interesant cum scenarista Nancy Oliver construiește totul cu o sumedenie de personaje bine implicate. Ai ocazia, ca privitor, să intri în pielea lui Lars, în pielea fratelui, în pielea membrilor comunității, diferiți ca în orice comunitate, în pielea lui Margo, fata care îl place pe Lars, doar că el o are Bianca... în pielea doctoriței Dagmar... Dacă vrei să afli cum să te raportezi cel mai bine la un om pe care nu-l înțelegi, care nu e de acord cu tine sau pe care îl consideri defect pentru că nu e de acord cu tine, urmărește-o pe mrs. Dagmar. Ai impresia că nu se implică suficient, că nu știe ce să facă. Dar ea face exact ceea ce trebuie pentru ca omul din fața sa să aibă propriile "aha"-uri, să facă singur declicuri în privința unor programe interioare pe care, cu forța, nu și le va schimba niciodată. Iluzia ca boală.

Lars: Îmi fac griji pentru Karin. Cred că are o mica problema.

Dagmar: Poate ca n-ar trebui sa vorbim despre asta.

Lars: Ba da, e în regula. Cred ca e... cred ca e din cauza ca e nesigura, tot timpul încearca sa-i îmbratiseze pe ceilalti. Stii? Unora nu le place asta. Unii oameni nu vor sa fie îmbratisati. Însa Karin nu-si da seama. O ia atât de personal! Si cred ca... ar putea fi ranita. Nu stiu ce ar trebui sa fac pentru a o ajuta. Aveti vreo idee?

Dagmar: Uneori e asa confortabil sa ai pe cineva care sa te îmbratiseze... Nu crezi?

Lars: Nu.

Dagmar: Haide, te simti bine, cum sa nu?

Lars: Nu, asta nu ma face sa ma simt bine. Ma doare.

Dr: Ca o tăietura... sau ca o julitura?

Lars: Ca o arsura. Ca atunci când iesi afara iarna si îti îngheata tare picioarele, apoi intri înapoi în casa si ele încep sa se dezghete... dureros. Cam asa. E aproape exact asa.

Dagmar: E la fel cu toata lumea?

Lars: Nu stiu daca si cu Bianca. Însa cu toți ceilalti, da.

Dagmar: Deci, nu lasi oamenii sa te atinga. Lars, nu e greu sa te tot feresti?

O față jungiană a poveștii, ca în orice situație asemănătoare din viețile noastre, oricât de sănătoși, de normali am fi: proiecția propriilor umbre, a propriilor probleme interioare în ceilalți, astfel încât să trăim cu impresia că alții sunt vinovați, că nu noi avem ceva diferit de făcut sau de schimbat la noi înșine. Când, de fapt, orice deranj pe care ni-l provoacă alții vine dintr-un deranj similar interior. Traume, frustrări, drame trăite cândva demult, în copilărie, și lăsate să ne conducă în același mod indiferent de vârstă. Putem, însă, transforma lucrurile în mod conștient. Primul pas: recunoașterea la noi înșine a acelor probleme pe care le vedem cu disperare în cei din jur. Lars e modelul perfect. Nu era nebun, nimeni nu știa că are o problemă atât de mare. Abia acum a apărut, pe nepusă masă. De ce oare?

O comunitate întreagă ajunge să joace jocul lui Lars. E ok? E bizar? E absurd? E riscant? Poate avea asta niște rezultate? Bune? Nimeni nu știe cu adevărat. Și ce vor face, vor juca rolurile alea toată viața lui Lars? Ce s-ar putea întâmpla?

Lars: Ce noroc avem la femei, eu si fratele meu: ne-am gasit amandoi câte o parteneră extraordinară!

Care e realitatea: varianta lui sau a celorlalți? Amândouă, chiar dacă sună nebunește. Trebuie doar să înțelegem asta: că fiecare dintre noi are propria sa realitate, sănătoși sau nesănătoși.



Taguri:
[film bun ryan gosling]   [poster lars and the real girl]   [film psihologic]   [comedie drama]   [oscar 2008]   [noroc la femei]