Filme despre Tine
Un film din 2007, cu Ryan Gosling, pentru care actorul ăsta a fost nominalizat la un Glob de Aur, iar scenaristul la Oscar. Unii i-ar zice comedie. Alții ar jura că-i dramă. Una despre Lars, 27 de ani, care locuiește (aproape) cu fratele său, Gus, și cu soția acestuia, Karin, însărcinată. "Aproape" pentru că, vorba fratelui, "noi doi ne-am mutat fericiți împreună și l-am adus apoi și pe el să locuiască în nenorocitul ăla de garaj, ca un câine de familie".
Toate bune, aparent. Multă liniște. Multă afecțiune din partea lui Karin pentru Lars, văzându-l singur tot timpul. Serviciu, acasă, acasă, serviciu. Și-atât. Karin pariază cu Gus că îl va aduce la ei, la masă, pe Lars. La micul dejun, la prânz sau la cină, nu contează. Pentru că oricum nu vine.
Până într-o... bună zi, îmi vine să-i zic. Dar eu știu dacă e neapărat bună? Când Lars ciocăne la ușa fratelui și-i spune că are o invitată. O prietenă venită de departe, cunoscută pe internet. În scaun cu rotile, religioasă, asistentă medicală și cam tăcută. O cheamă Bianca. "Pot să vin cu ea la voi, la cină?"
Se naște astfel o atipică poveste de iubire. Adică, atipică e cam puțin spus. Pentru că Bianca e o păpușă gonflabilă. Și e foarte interesant cum scenarista Nancy Oliver construiește totul cu o sumedenie de personaje bine implicate. Ai ocazia, ca privitor, să intri în pielea lui Lars, în pielea fratelui, în pielea membrilor comunității, diferiți ca în orice comunitate, în pielea lui Margo, fata care îl place pe Lars, doar că el o are Bianca... în pielea doctoriței Dagmar... Dacă vrei să afli cum să te raportezi cel mai bine la un om pe care nu-l înțelegi, care nu e de acord cu tine sau pe care îl consideri defect pentru că nu e de acord cu tine, urmărește-o pe mrs. Dagmar. Ai impresia că nu se implică suficient, că nu știe ce să facă. Dar ea face exact ceea ce trebuie pentru ca omul din fața sa să aibă propriile "aha"-uri, să facă singur declicuri în privința unor programe interioare pe care, cu forța, nu și le va schimba niciodată. Iluzia ca boală.
Lars: Îmi fac griji pentru Karin. Cred că are o mica problema.
Dagmar: Poate ca n-ar trebui sa vorbim despre asta.
Lars: Ba da, e în regula. Cred ca e... cred ca e din cauza ca e nesigura, tot timpul încearca sa-i îmbratiseze pe ceilalti. Stii? Unora nu le place asta. Unii oameni nu vor sa fie îmbratisati. Însa Karin nu-si da seama. O ia atât de personal! Si cred ca... ar putea fi ranita. Nu stiu ce ar trebui sa fac pentru a o ajuta. Aveti vreo idee?
Dagmar: Uneori e asa confortabil sa ai pe cineva care sa te îmbratiseze... Nu crezi?
Lars: Nu.
Dagmar: Haide, te simti bine, cum sa nu?
Lars: Nu, asta nu ma face sa ma simt bine. Ma doare.
Dr: Ca o tăietura... sau ca o julitura?
Lars: Ca o arsura. Ca atunci când iesi afara iarna si îti îngheata tare picioarele, apoi intri înapoi în casa si ele încep sa se dezghete... dureros. Cam asa. E aproape exact asa.
Dagmar: E la fel cu toata lumea?
Lars: Nu stiu daca si cu Bianca. Însa cu toți ceilalti, da.
Dagmar: Deci, nu lasi oamenii sa te atinga. Lars, nu e greu sa te tot feresti?
O față jungiană a poveștii, ca în orice situație asemănătoare din viețile noastre, oricât de sănătoși, de normali am fi: proiecția propriilor umbre, a propriilor probleme interioare în ceilalți, astfel încât să trăim cu impresia că alții sunt vinovați, că nu noi avem ceva diferit de făcut sau de schimbat la noi înșine. Când, de fapt, orice deranj pe care ni-l provoacă alții vine dintr-un deranj similar interior. Traume, frustrări, drame trăite cândva demult, în copilărie, și lăsate să ne conducă în același mod indiferent de vârstă. Putem, însă, transforma lucrurile în mod conștient. Primul pas: recunoașterea la noi înșine a acelor probleme pe care le vedem cu disperare în cei din jur. Lars e modelul perfect. Nu era nebun, nimeni nu știa că are o problemă atât de mare. Abia acum a apărut, pe nepusă masă. De ce oare?
O comunitate întreagă ajunge să joace jocul lui Lars. E ok? E bizar? E absurd? E riscant? Poate avea asta niște rezultate? Bune? Nimeni nu știe cu adevărat. Și ce vor face, vor juca rolurile alea toată viața lui Lars? Ce s-ar putea întâmpla?
Lars: Ce noroc avem la femei, eu si fratele meu: ne-am gasit amandoi câte o parteneră extraordinară!
Care e realitatea: varianta lui sau a celorlalți? Amândouă, chiar dacă sună nebunește. Trebuie doar să înțelegem asta: că fiecare dintre noi are propria sa realitate, sănătoși sau nesănătoși.
"Cătălin, prin felul său vivace de a trăi și a relaționa intenționat, cu bucurie, îți stimulează autocunoașterea pe un nivel de conștiință superior. Pas cu pas, într-un mod creativ, te ghidează pe parcursul sesiunilor de Mastermind pe..." mai mult
"Am învățat, în primul rând, că dezvoltarea e un proces continuu și intenționat, care necesită voință și efort. Iar rezultatele am observat că sunt pe măsura investiției tale: cât efort ești dispus să faci, atâtea rezultate obții. ..." mai mult
"Am făcut cu Cătălin un curs de Leadership creativ și credeam că ceea ce se va schimba în și mai bine la mine va fi doar latura profesională. Dar am descoperit in profunzime cum funcționează mintea omului, cum se canalizează energia cu inte..." mai mult
"Cursul de Mastermind Leadership a fost unul foarte util si benefic pentru mine. M-a ajutat sa imi clarific si sa imi definesc mult mai bine calitatile pe care ar trebui sa le aiba un lider si legile dupa care sa se ghideze. Desi aplicam o parte dintr..." mai mult
Termeni si Conditii | Politica de Confidentialitate GDPR | Politica de utilizare cookie-uri
