Efortul care doare anuleaza limitele

Puțini oameni sunt deschiși la efort atunci când efortul doare. Iar efortul care transformă cu succes doare, necesită repetare, cere ceva ce alții nu fac. Chiar dacă starea actuală a lucrurilor creează suferință, oamenii preferă acel: „Las’ că merge și-așa! Poate altfel va fi și mai rău.” În realitate, omul se teme să renunțe la ceva ce are, orice, pentru ceva ce ar putea avea din ceea ce-și dorește. Și renunță la efort, fuge de minime sacrificii ori face ceva o dată, de două ori și renunță, spunându-și: „uite, nu merge, eram sigur”.

Investiția de timp, de bani, de înțelegere, de energie, cere un efort, uneori foarte mare. Dar fără el, rezultatele NU se vor schimba niciodată. Rămâi în zona de confort și te vaiți. Atât.

Dacă judecăm lucrurile în funcție de Legea lui Pareto, am zice că din toți oamenii care aud/văd/citesc ceva, doar 20% ÎNCEP să și aplice. Dintre aceștia, doar 20% VOR CONTINUA până vor reuși. Adică, 4-5% dintre cei care aud/văd/citesc. De ce n-ai vrea să faci parte dintre cei 4-5%? De ce să-ți bați joc de viața ta păstrând acele obiceiuri care vezi bine ce rezultate îți aduc? De ce să nu devii tu însuți un model pentru alții?

Efortul care aduce marile rezultate este cel pe care îl faci din clipa în care nu mai poți. Am învățat asta din artele marțiale.

„200 de exerciții.”

„Gata. Abia am reușit să le fac. M-au rupt.”

„Bun. De-acum începe antrenamentul. Încă 200.”

Iar omul alege dacă face sau nu face efortul. E fix treaba lui. Dar rezultatele apar întotdeauna în funcție de acțiunile trecute. În funcție de felul acțiunilor, de durata acțiunilor, de constanța acțiunilor și de puterea de a schimba acțiunile la momentul potrivit.

Degeaba acționezi dacă nu sunt acțiunile de care ai nevoie.

Degeaba acționezi dacă renunți la primul „ce greu e!” pe care ți-l spui.

Degeaba acționezi dacă o faci doar marțea și joia.

Degeaba acționezi dacă nu o faci știind că, la un moment dat, intensitatea acțiunii trebuie crescută ori acțiunea în sine trebuie schimbată cu o alta, deși abia te obișnuiseși și tu.

Înainte de marile realizări apare ceea ce Napoleon Hill numește „înfrângerea temporară”. Am trăit-o pe pielea mea, în repetate rânduri. Am strâns din dinți, m-a durut, am zis că-mi bag picioarele, dar nu mi le-am băgat. Am continuat, am făcut în continuare ce era de făcut. Nu i-am ascultat pe cei care își manifestau mila față de mine și mă sfătuiau prietenește să renunț. Păi, de ce procedau așa? Pentru că erau oameni care renunțaseră ei înșiși, iar acestor oameni nu le place să vadă că tu reușești. I-ai determina să li se facă rușine de propria persoană; ar însemna că și ei pot, dar nu vor, nu au chef.

Exercițiul fizic și intelectual de orice fel trebuie făcut zilnic. Fii în fiecare zi așa cum vrei să-ți fie rezultatele în fiecare zi: excelent! Nu obosi să fii bun, să înveți, să investești în tine, să înțelegi, să acționezi, să schimbi. Nu obosi, căci îți vor obosi și rezultatele! Asumarea responsabilității pentru viața ta e primul lucru extraordinar pe care îl poți face în propria evoluție. Hai Sus!

Categorii Articole

• Dezvoltare Personala
• Leadership
• Inteligenta Emotionala
• Oameni care motiveaza
• Inspiratie
• Metafore Terapeutice
• Filme despre Tine
• Carti Recomandate
• Inteligent Amuzant
• Fotografie
• TOATE