Filme despre Tine
E un film din 2011, despre imposibilitatea vieții în diversele ei momente și despre singurul lucru care poate schimba ceva, oricare ar fi contextul: propria minte. Mintea poate rămâne în jocuri murdare,... poate ceda... sau se poate agăța pentru tine de ceea ce ți-ar da o șansă spre altceva. Uneori, oamenii renunță... sau intră în rutina supraviețuirii și-atât,... iar în alte cazuri se ridică mai puternici după fiecare căzătură, hotărând să schimbe suferința cu ceva mai bun.
Cei din prima categorie se predau durerii, iar ea îi mănâncă pe dinăuntru, îi devorează fără milă, purtând masca salvatorului. „Se spune că sinuciderea este soluția permanentă a problemelor temporare.”
Cei din a doua categorie sunt cei mai mulți. Ei spun că asta e realitatea și se resemnează, trăiesc în genunchi.
Dr. Doris Parker: Și ce înseamnă asta? Că nu-ți pasă?
Eleva: Te-ai prins. Acum pot să plec?
Dr. Doris Parker: Fără să te trezești, vei ajunge să concurezi cu cei 80% de amărâți pentru salariul minim. Pentru tot restul vieții tale, până ce vei fi înlocuită de computere. Și va fi din ce în ce mai rău. Viața ta va deveni tot mai mult un calvar și nu vei mai suporta asta nici măcar o zi! Nici măcar o oră... (plângând) Vin zilnic în biroul ăsta și aud cum vă faceți viața praf... E atât de ușor să fii nepăsător... E nevoie de curaj și de tărie de caracter ca să-ți pese.
Oamenii care ajung să învingă poveștile din mințile și din viețile lor sunt destul de puțini... dar sunt modele. De la ei avem de învățat. Unii îi numesc irealiști, escroci, naivi... doar că lor nu le pasă și își schimbă viețile, își trăiesc visurile, își văd de drumul lor. Apoi, istoria îi reține drept eroi.
Prof. Henry Barthes: Scoateți o foaie de hârtie și scrieți... despre ce-ar spune un prieten sau un părinte la înmormântarea voastră.
Detașarea reprezintă soluția de a te face observatorul propriei minți, al propriei vieți. Profesorul Henry Bathes e un suplinitor care predă Literatura la un liceu cu mari probleme. Elevi cu probleme, din familii cu probleme, educați de profesori cu probleme. Oameni din toate cele trei categorii mai sus numite, conflicte dintre cele mai urâte. Pare un haos total, de neschimbat, un destin implacabil. Pare că oricine intră acolo se îmbolnăvește obligatoriu.
Prof. Henry Barthes: Geanta aia pe care ai lovit-o de perete e goală, nu are sentimente. Nici eu nu am sentimente pe care să le poți răni dacă mă lovești. Înțeleg că ești furios. Am avut și eu astfel de motive, te înțeleg... Nu ți-am dat motive să fii furios pe mine. Sunt unul dintre cei puțini care încearcă să-ți ofere o șansă.
Henry are capacitatea de a privi totul cu o atitudine pe care puțini o înțeleg. Nu se ajută nici de alcool, nici de medicamente, deși povestea sa personală, pe care o deduci ca spectator, fără să fii sigur că deduci foarte corect (în final), povestea sa personală nu e cu nimic mai blândă decât a celor care cedează.
Profesorul de Literatură, în detașarea sa introvertă, reușește, eșuează sau nimic. Din toate câte puțin. Dar nu renunță și nu se simte învins.
Meredith: Adică, nu vă pasă de ce spun elevii despre dvs?
Prof. Bathes: M-am obișnuit cu asta.
Meredith: Aș vrea să am și eu forța dvs.
Prof. Bathes: Nu trebuie să ai forță, Meredith, ca să înțelegi că celor mai mulți oameni le lipsește conștiința de sine. Îi vei întâlni în fiecare etapă a vieții tale.
Cu Adrien Brody, excelent în rolul profesorului Bathes. Film făcut de britanicul Tony Kaye, autorul mai celebrului American History X sau al videoclipului cu Soul Asylum – „Runaway Train”, din anii 90.
Mai jos, poți vedea un foarte interesant monolog subtitrat al profesorului Bathes.