Dezvoltare Personala
Am invitat odată pe cineva să mergem împreună la un workshop de public speaking. „E, nu… Ce să fac eu cu asta?!? Că nu vreau să mă fac vorbitor în public.” Mi-a răspuns scurt și a schimbat subiectul. Deși persoana, prin natura profesiei, interacționează foarte des cu oamenii și are mare nevoie de credibilitate din partea celorlalți. E nevoie să fie un model pentru a avea succes.
Vorbitul în public este a doua cea mai mare frică umană. Una profund „educată” încă din perioada copilăriei; fiindcă nu ne naștem cu ea. Au grijă adulții să ne-o cultive suficient.
Pe de altă parte, capacitatea de a vorbi în public înseamnă: exprimare atentă, implicare, coerență, comunicare corectă nonverbală, inspirație pentru ceilalți, fluență fără niciun efort. În relația cu o singură persoană sau cu un grup întreg. Oamenilor nu le pasă cât de multe știi până ce nu află cât de mult îți pasă. Dacă ție nu îți pasă cum le vorbești, nici lor nu le va păsa ce le spui. Indiferent de context sau de numărul celor cărora le vorbești.
Cu cât ești un mai bun vorbitor în public, cu atât mai ușor vei transmite ceea ce ți-ai propus să transmiți. Această artă, odată învățată, te va ajuta să-ți depășești fricile, să te organizezi mai bine, să crezi că poți ceea ce ai de gând să faci, să ai atitudinea care mobilizează și nu pe cea care confuzează ori respinge interlocutorul/interlocutorii. ORICINE poate deveni ușor un bun vorbitor. Demostene era bâlbâit de copil. Și a ajuns cel mai mare orator al antichității.
Primii care ar trebui să urmeze un curs de public speaking sunt, cred eu, pedagogii. Pentru că ei intră cel mai devreme, permanent, în contact cu copiii, iar aceștia din urmă vor prelua modelul pedagogilor în ceea ce privește postura corporală, mersul, gesturile, tonul, felul în care se punctează lucrurile cele mai importante.
Când vorbești nazal, vorbești să te auzi tu. Când vorbești din gât, o faci ca să te audă ceilalți. Când vorbești din piept, vorbești ca să transmiți emoții. Când vorbești din plex, o faci ca să însoțești, ca să ghidezi pe cineva cu părerile tale.
Eu, unul, îmi pierd plăcerea de a asculta atunci când merg la un curs, un workshop, o conferință, iar trainerul/coach-ul se poticnește în vorbire, gesticulează dezordonat, își pierde ideile (nestructurate), stă mai mult cu spatele la public, e mai degrabă atent la cât de interesant pare el, decât la valoarea pe care vrea să o dăruiască auditoriului.
Abilitatea de a vorbi în public te ajută în absolut orice situație de viață când ai de-a face cu oamenii. De-ar fi după mine, aș introduce în școli cursuri de vorbit în public. Ar fi inclusiv foarte distractive. Copiii s-ar dezvolta cu siguranță mult mai stăpâni pe viețile lor.