Cum se programeaza mintea omului


Dezvoltare Personala

06-11-2017
Like 17

De ce se spune că omul trăiește fizic, în lumea exterioară, exact ceea ce trăiește întâi în mintea sa (lumea interioară)? Pentru că orice s-ar întâmpla în afară, doar mintea este cea care definește, descrie și etichetează întâmplarea respectivă. Totul arată exact așa cum alege ea, prin prisma experiențelor trecute de viață. Evaluarea și interpretarea la nivel mental și emoțional sunt cele care creează „realitatea” exterioară.

Când crezi că e bine/frumos, așa este tocmai pentru că așa crezi tu și te comporți în consecință. Și vei tot căuta binele. Și vei contribui la păstrarea binelui. Și te vei implica în mod potrivit în schimbarea în bine atunci când el lipsește. Fiindcă te vei concentra pe soluții.

Când crezi că e rău/greu, fix așa este pentru că asta crede mintea ta, asta te programează să simți și la fel să te comporți. Și vei vâna problemele pentru a-ți confirma evaluarea negativistă. Și vei vedea în permanență vinovații, iar de cei buni nici nu vei avea timp. Și te vei mira, poate chiar enerva când cineva va vedea diferit.

Extraordinar este faptul că putem alege în mod real cum să percepem o situație dată; cum să ne raportăm la ceva exterior și ce să facem pentru a păstra, întări, amplifica situația… ori pentru a schimba dintr-o mulțime de puncte de vedere ceea ce nu ne place. Dar lucrul ăsta din urmă se realizează numai atunci când încetăm să mai dăm vina pe alții, să mai fim siguri că din cauza cuiva exterior ne este nouă greu. Când înțelegem că schimbarea nu o putem face decât în ceea ce ne privește. Iar apoi, fără să ne dăm seama, se schimbă și în jurul nostru. Totul începe cu ceea ce se cheamă "starea-soluție". Întâi caută să-ți schimbi starea, antrenează-ți convingerile susținătoare, uită ușor-ușor de cele limitative și creează-ți o mentalitate câștigătoare, setată pe ce s-ar putea face și mai puțin pe ce NU s-ar putea.

Iată o poveste adevărată a psihiatrului austriac Viktor E. Frankl. Evreu fiind, omul a trecut prin lagărele naziste de concentrare. Deci, a trăit ceea ce niciunul dintre noi nu a trăit în viața sa. Coșmaruri adevărate, chinuri inimaginabile, văzute doar prin filme. Dar se declară un fericit, se declară recunoscător și alege permanent credințele, convingerile și emoțiile ce-l ajută să meargă mai departe și să trăiască viața pe care și-o dorește. Și ghici ce! A reușit. :) După tot calvarul de la Auschwitz și Dachau, s-a stins la 92 de ani, în 1997. A fost creatorul celei de-a treia mari școli vieneze de psihiatrie, după Freud și după Adler. Considera că dacă omul reușește să dea un sens pozitiv oricărui lucru pe care-l trăiește, poate trece peste orice și își va trăi fericirea visată.

„Odată am fost martor la o demonstrație dramatică a legăturii strânse dintre pierderea încrederii în viitor și această periculoasă renunțare la viață. F., un compozitor și libretist destul de cunoscut, mi-a mărturisit într-o zi:

-Vreau să-ți spun ceva, doctore. Am avut un vis ciudat. O voce mi-a spus că pot să-mi pun o dorință, că trebuie doar să spun ce vreau să aflu și voi primi răspuns. Ce crezi că am întrebat? Am vrut să știu când se va temina războiul pentru mine, pentru noi, ăștia de-aici. Voiam să știu când noi, când lagărul nostru va fi eliberat, iar suferințele noastre se vor fi sfârșit.

-Când ai avut visul ăsta? l-am întrebat eu.

-În februarie, mi-a răspuns el.

Era pe la începutul lui martie, 1945, când îmi povestea.

-Și ce ți-a răspuns vocea din vis?

Atunci, mi-a șoptit pe furiș:

-30 martie.

Când F. mi-a istorisit visul, era încă plin de speranța că vocea din vis a avut dreptate. Dar, pe măsură ce se apropia ziua făgăduită, veștile despre război care ajungeau în lagărul nostru arătau ca fiind foarte puțin probabilă eliberarea noastră la data promisă. Pe 29 martie, F. s-a îmbolnăvit brusc și a făcut febră mare. Pe 30 martie era deja mort. După toate aparențele, murise de tifos.

Cei care știu cât de strânsă este legătura dintre starea sufletească – mai exact curajul, speranța sau lipsa acestora – și imunitatea organismului vor înțelege de ce pierderea bruscă a speranței și curajului poate fi fatală. Cauza principală a morții prietenului meu a fost că eliberarea neașeptată nu s-a produs și astfel el a fost teribil de dezamăgit. Asta i-a scăzut brusc rezistența organismului împotriva infectării latente cu tifos. Credința în viitor și dorința lui de a trăi au fost paralizate, iar corpul a căzut pradă bolii – și astfel s-a făcut că vocea din visul său a avut, la urma urmei, dreptate.” 

Suferințele lui F. au luat sfârșit. Dar el a decis în ce fel. Aproape două luni mai târziu, războiul se termina, iar deținuții erau eliberați.

Chiar dacă nu-ți vine încă să crezi ce rol important are felul în care-ți vorbești tu ție despre tine și despre viață, fă o probă, decide să-ți antrenezi mintea o bucată de vreme, astfel încât să descoperi cât și cum funcționează. Restul sunt efecte. Alege dezvoltarea personală! Fă o reprogramare neuro-lingvistică. Fă-o pentru tine și-ai să descoperi cât bine le vei face ulterior și celorlalți. 

Hai Sus! Academia de Bine te susține! Sunt Cătălin Stoica, trainer, coach, speaker din echipa lui John Maxwell, și dacă tu consideri că te mai pot ajuta la îmbunătățirea vieții tale – comunicare eficientă, relaționare intenționată, influență pozitivă și puternică asupra oamenilor în vederea atingerii obiectivelor, cu motivație, disciplină și responsabilitate, dă-mi un semn, căci tare m-aș mai bucura să pot face ceva în plus pentru tine! Coaching, Training, Mentoring sau Speaking, individual ori pentru grupuri de oameni oricât de mari. catalin@catalinstoica.org 

 



Taguri:
[hai sus]   [nlp]   [programare neuro lingvistica]   [dezvoltare personala]   [mintea omului]   [lagar]   [auschwitz]   [viktor frankl citate motivationale]   [dachau]   [coaching catalin stoica]   [academia de bine]